În ce zone din Galaţi vor fi înfiinţate centrale termice de cvartal. Cei arondaţi nu primesc subvenţia de 3.000 de lei

Municipalitatea a lansat deja achiziţia publică, urmând ca în zonele unde gradul de racordare la sistemul centralizat depăşeşte 50% punctele termice să devină microcentrale de cartier. Potrivit Primăriei, circa 20 de puncte termice din oraş vor fi transforma.

Strategia municipalităţii gălăţene cu privire la termoficare capătă noi nuanţe în funcţie de evoluţia numărului de abonaţi la sistemul centralizat. Dacă în urmă cu câteva luni se vorbea răspicat despre dispariţia completă a reţelei publice de termoficare, fiecare apartament urmând să aibă propria centrală (subvenţionată de Primărie cu 3.000 de lei de fiecare), între timp primarul Ionuţ Pucheanu a admis că vor fi şi centrale de cvartal, făcute din bani publici.

De altfel, după mai multe estimări ale situaţiei, edilul a anunţat, acum câteva zile, că 20 de puncte termice din oraş vor fi transformate în centrale de zonă, condiţia de bază fiind ca la acestea să fie arondate măcar 50% din apartamente, pe principiul că sub acest procent activitatea ar genera pierderi, lucru pe care administraţia oraşului nu-l mai acceptă.

Cartierele unde se vor transforma unele puncte termice sunt Ţiglina I, Ţiglina II, Ţiglina III, Port, Mazepa I, Micro 39, Micro 40, Micro 13, Micro 21 şi Micro 19. Trebuie spus şi că toţi cetăţenilor racordaţi la aceste PT-uri nu vor mai primi (logic!) ajutorul financiar de 3.000 de lei pe apartament, Primăria îngrijindu-se de suportarea costurilor pentru transformare.

Deocamdată este neclar în ce măsură municipalitatea va mai suporta subvenţia generală pe gigacalorie în acest caz. În mod normal, aceasta ar trebuie să dispară (deoarece subvenţia nu este acordată nici celor cu surse independente, deci s-ar crea o discriminare prin menţinerea ei), însă primarul Pucheanu ezită să formuleze un punct de vedere clar.

Pentru ceilalţi gălăţeni rămâne valabil şi anul acesta proiectul acordării ajutorului financiar şi se pot adresa punctelor de informare deschise cu acest scop. Până acum au fost înregistrate peste 1.400 de cereri şi deja au fost emise şi primele dispoziţii pentru plata ajutorului de 3000 de lei.

Din 2009 încoace numărul de abonaţi la sistemul public de termoficare a scăzut permanent. Dacă în anul amintit era branşate 83.000 de locuinţe, în 2016 numărul acestora scăzuse la sub 36.000, pentru ca în prezent să fie diar aproximativ 17.000. Asta înseamnă în jur de 17% din numărul total de locuinţe din municipiu. Restul de 83% au surse de încălzire independente şi nu beneficiază de vreo subvenţie pentru căldură, în vreme ce pentru cei 17% municipalitatea a cheltuit, în iarna 2017-2018 aproape 5 milioane de euro. Asta doar pentru subvenţionarea căldurii şi apei calde.

Un calcul simplu arată că, de fapt, în doar cinci luni, oraşul a alocat, din bani publici, pentru fiecare apartament branşat, suma de circa 1.400 de lei (aproximativ 300 de euro), în vreme ce restul de proprietari, independenţi termic,  au plătit taxe, dar n-au primit în schimb niciun un sfanţ ca ajutor pentru partea de termoficare.

Centralele de zonă pot funcţiona doar cu buni-platnici

Transformarea unui punct termic în centrală de zonă nu este o noutate la Galaţi. În urmă cu zece ani, Universitatea „Dunărea de Jos” a făcut conversia  unui astfel de punct termic care o deservea, iar 2015 a ajuns la indepedenţă totală faţă sistemul centralizat, odată cu motarea de centrale de cvartal la căminele studenţeşti.

Însă la Universitate conceptul funcţionează pentru că nu se pune problema rău-platnicilor (ca în cazul oraşului). Calculul economic arată că ieşirea din zona sistemului centralizat a dus la reducerea facturii pentru încălzire cu circa 30%. Însă cu zero rău-platnici, căci altfel lucrurile se schimbă radical.

De cealaltă parte, marea problemă a Primăriei este din cele 17.000 de apartamente rămase branşate, aproape 10.000 aparţin unor persoane care intră în categoria rău-platnicile. Adică nu-şi plătesc facturile, ceea ce înseamnă că, înciuda investiţiilor, centralele de cvartal nu vor pute funcţiona eficient, iar în 2-3 ani vor ajunge şi ele în blocaj financiar, la fel ca defuncta societate Apaterm şi ca urmaşa ei (aproape defunctă, la numai trei ani de la înfiinţare) Calorgal.

Strategii peste strategii, de dragul teoriei

„Aprobarea strategiei de alimentare cu energie termică a municipiului Galaţi pentru perioada 2018 – 2025”, este proiectul de hotărâre lansat acum câteva zile în dezbatere publică, pe portalul propriu al administraţiei locale www.primariagalati.ro.

Deloc neimportant, aceasta este cea de-a patra strategie privind încălzirea, realizată în ultimii cinci ani de către autorităţile locale, prilej cu care s-au cheltuit câteva sute de mii lei pe studii care, oricum nu au folosit la nimic. De data aceasta, gălăţenii pot trimite opţiunile/sugestiile/nemulţumirile lor până pe 19 iulie.

Documentul de circa 80 de pagini supus dezbaterii publice este inspirat dintr-un alt studiu, vechi de doi ani, făcut de Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi (responsabili de lucrare sunt prof. dr. ing. Marian Bordei, prof. dr. ing. Ion Ion şi ing. Liviu Enacache), care a fost adaptat la noile condiţii.

Potrivit Primăriei, această a patra strategie de termie nu a costat nimic (primele trei au fost pe bani, cum spuneam), însă ar fi adevărat dacă n-am socoti aici lefurile celor vreo 20 de funcţionari din instituţia publică care s-au căznit (mai mult sau mai puţin, după fişa postului) cu ea aproape trei luni.

„Obiectivul general este revizuirea strategiei de alimentare cu energie termică a municipiului Galaţi, până la nivelul anului 2030, pentru menţinerea sustenabilităţii sistemului de termoficare”, se arată în documentul care cuprinde date cu privire la consumurile de agent termic şi debranşări din perioada 2015-2016, dar care precizează că în martie 2018 numărul de apartamente racordate la reţeaua de termoficare a ajuns la 18.366 (acum sub 17.000, după ultima statistică privind solicitările de subvenţie individuală).

Strategia propune patru variante de viitor. Prima variantă luată în discuţie este alimentarea centralizată cu menţinerea actualului sistem centralizat, retehnologizat, reabilitat şi modernizat, dar cu costuri de „peste 70 de milioane de euro şi menţinerea unor pierderi greu de suportat şi gestionat”, plus cu precizarea că „costurile necesare eficientizării sistemului de termoficare depăşesc cu mult posibilităţile municipalităţii”.

A doua variantă propune alimentarea descentralizată, caz în care sursa existentă se închide şi se realizează mai multe centrale termice de zonă, costurile estimate fiind de circa 1,5 milioane euro, dar numai pentru acoperirea a 6.000 de apartamente.

A treia variantă presupune alimentarea individuală a populaţiei, pe bază de centrale de apartament subvenţionate cu câte 3.000 de lei. Pentru această soluţie Primăria a plătit deja aproximativ 5 milioane de euro, iar pentru asigurarea restului de 18.366 abonaţi ar mai trebui 12 milioane euro.

În fine, a patra variantă este şi cea recomandată de autorii strategiei: alimentarea individuală a populaţiei şi alimentare descentralizata cu centrale de cartier, adică o combinaţie a celor două scenarii anterioare. Costurile estimate pentru această variantă sunt de circa 6 milioane de euro pentru sistemele alternative  şi de circa 1,5 milioane de euro pentru transformarea a 20 de puncte termice în centrale de cartier.