FOTO VIDEO Vacanţă în România. În hrubele lui Ştefan cel Mare de la Panciu este cea mai bună şampanie din România, iar la Soveja - cel mai ozonat aer din Europa
0Construirea hrubelor este atribuită voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, acestea fiind descoperite în 1949. Astăzi, hrubele de la Panciu (Vrancea) reprezintă un punct de interes pentru zeci de mii de turişti atât din ţară, cât şi de peste hotare. „Adevărul“ vă prezintă, în cadrul celei mai frumoase campanii, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, o zonă extraordinară a României.
Legenda spune că hrubele au fost vizitate de două ori de Ştefan cel Mare, acesta fiind locul unde domnitorul sărbătorea alături de ostaşii săi fiecare bătălie câştigată.
Înfometat şi însetat după un război, domnitorul s-a oprit la hrube unde i-a cerut unei bătrâne ceva de mâncare şi de băut. Femeia i-a adus un vin roşu care, deşi era foarte savuros, nu avea nicio denumire. Atunci, Ştefan cel Mare a hotărât ca vinul să fie cunoscut sub numele de Băbească Veche.
Nu există dovezi că hrubele au fost săpate la ordinele marelui voievod, dar toată lumea din Panciu şi nu numai le asociază numelui său.
În primul Război Mondial, acestea au avut rol militar, fiind folosite ca depozite de muniţie. Chiar dacă au fost bombardate şi acoperite cu pământ, ulterior au fost redescoperite şi puse în valoare.
În 1949 s-a realizat şi instalaţia de electrificare a acestora, hrubele fiind transformate în spaţii pentru păstrarea vinurilor.
Din anul 1968 s-a început popularea lor cu butelii de şampanie pentru învechire. Astăzi, hrubele se compun dintr-un culoar central din care se ramifică un număr de 36 de galerii laterale ce măsoară aproximativ trei kilometri. Din 1997, hrubele au fost declarate obiectiv de patrimoniu naţional.
Spumantul, o adevărată comoară
Vinul spumant de Panciu urmează un proces migălos înainte de a ajunge pe masă consumatorilor. Vinurile de calitate superioară sunt selectate şi ţinute până la doi ani la fermentare, în sticle, în încăperi cu o temperatură constantă de 15 grade Celsius, cum este cea din interiorul hrubelor.
După o perioadă de un an de fermentare, în interiorul hrubelor, la o temperatură de 10 - 12 grade Celsius, fiecare sticlă se roteşte o optime spre dreapta pentru coborârea drojdiei în dop.
Apoi, sticlele sunt introduse în şampagen, la minus 20 de grade Celsius pentru ca drojdia, odată îngheţată, să se poată îndepărta cu uşurinţă, după care se adaugă diferite arome pentru obţinerea sortimentelor sec, demisec sau demidulce.
În zona Panciu există zeci de pensiuni în oraş şi în satele din apropiere. O cameră la o pensiune de trei margarete costă 130 de lei pe noapte. Mult mai ieftină este cazarea la pensiunile rurale: între 60 şi 100 de lei pe noapte pentru o cameră. Pot fi luate în calcul şi zecile de pensiuni din zona Soveja-Lepşa.
Cel mai ozonat aer din Europa este la Soveja
Documentele spun că sovejenii sunt originari din Rucăr şi Dragoslavele, judeţul Argeş, de unde au pribegit la începutul secolului al XVI-lea, întemeind aici, la porţile Vrancei, satele Dragosloveni şi Rucăreni, derivate de la satele de bază.
La Soveja a fost culeasă pentru prima dată, în 1864, de către Alecu Russo, cea mai faimoasă baladă populară românească, Mioriţa, „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”, ,,acea inspiraţiune fără seamăn, acel suspin al brazilor şi al izvoarelor de pe Carpaţi”, după cum scria Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.
În secolul XX, Soveja s-a dezvoltat însă ca o veritabilă staţiune montană, fiind construite hoteluri, dar şi o tabără pentru elevi. Deşi astăzi staţiunea Soveja se află în suferinţă, pentru că autorităţile noastre s-au îngrijit să îngroape această „perlă” a Vrancei, care în prezent duce lipsă de turişti, foarte mulţi oameni din această ţară suntem convinşi că poartă amintiri foarte frumoase despre aceste locuri.
În anii deceniului opt aici veneau anual mii de turişti pentru a-şi petrece vacanţele, staţiunea fiind recunoscută ca având cel mai ozonat aer din Europa prin pădurile de brazi şi pini ce o înconjoară. Soveja era locul ideal pentru tratamentul silicozei şi al altor afecţiuni respiratorii.
Minerii care scoteau cărbune din subterane şi se îmbolnăveau îşi găseau leacul respirând aerul de acolo, iar sportivii veneau serii la rând în cantonamente, să se pregătească pentru întrecerile oficiale.
Pe vremuri, Zboina, hotelul cu cele mai moderne dotări din regiune, te răsfăţa cu o sală de tratamente balneoclimaterice prin izvoarele de apă minerală din staţiune, bar, restaurant, sală de sport, bowling, terenuri de tenis, fotbal, club şi discotecă.
Soveja are acelaşi potenţial turistic ca Valea Prahovei, dar a fost ţinută pe loc foarte mult de drumul impracticabil care pornea de la Focşani, timp de 15 ani fiind lăsat de autorităţi să se degradeze continuu.
Şoseaua a fost între timp reparată însă staţiunea Soveja nu a ieşit din agonie.
Un proiect de „regenerare rurală“ a comunei Soveja a fost propus de un grup de voluntari numit „Refresh Soveja“. Proiectul ţinteşte promovarea staţiunii şi creşterea numărului de turişti, dar lucrurile nu sunt atât de simple de înfăptuit.
Cu toate acestea, potenţialul este unul uriaş. Dincolo de aerul tare, Soveja se poate lăuda şi la ora actuală cu cel mai bun caşcaval afumat, un produs tradiţional specific judeţului Vrancea, care rămâne în continuare la nivelul producţiei tradiţionale a micilor producători individuali.
Caşcavalul este valorificat drept una dintre atracţiile judeţului Vrancea, fiind produs doar în această zonă, după o reţetă tradiţională cunoscută de oamenii locului.
Tot la Soveja există un mausoleul al eroilor din Primul Război Mondial. Sub formă de cruce, el a fost ridicat din blocuri de piatră masive, între anii 1927-1929. În cripte sunt adăpostite osemintele militarilor români şi ruşi căzuţi în această zonă în luptele din vara anului 1917, iar pe plăcile de marmură din faţa criptelor sunt înscrise numele militarilor identificaţi.
Pe latura de vest se află osuarul care adăposteşte osemintele a 2.000 de militari. Un alt obiectiv de vizitat este Schitul Soveja , cu hramul ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, situat la intrarea în Soveja, la poalele Răchiţaşului, pe malul pârâului Şuşita.
Construcţia schitului de la Soveja pare să fie legată de un blestem vechi de sute de ani
Astfel, tradiţia locală spune că „Schitul Babele“ a fost ars de localnici, iar măicuţele de aici ar fi blestemat localitatea, în aşa fel încât Soveja să ardă până ce va fi rezidit schitul. Pentru blestem sau nu, în anul 1943, în urma unui incendiu provocat de armata germană de ocupaţie, a pierit în flăcări peste trei sferturi din localitate şi cincisprezece locuitori.
În anul 1998, în Soveja au avut loc alte două mari incendii: primul a făcut scrum optsprezece locuinţe, iar cel de-al doilea, douăzeci şi şapte de locuinţe.
În ultimii ani, la Soveja s-au construit foarte multe pensiuni, care sunt puse la dispoziţia turiştilor pentru preţuri acceptabile. În funcţie de clasificarea lor după numărul de „margarete”, preţul unei nopţi petrecute în linişte şi relaxare în mijlocul naturii variază de la 60 de lei la 100 de lei.
Mausoleul Mărăşeşti, sau „Pe aici nu se trece”
Considerat a fi unul dintre cele mai impunătoare monumente din ţară, Mausoleul de la Mărăşeşti, pe frontispiciul căruia stă scris „Întru slava eroilor neamului", a fost construit pe locul în care, în vara anului 1917, armata română i-a ţinut piept cu eroism celei germane.
În confruntările de la Mărăşeşti au murit 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români, în prezent mausoleul adăpostind nu mai puţin de 5.073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi nouă cripte comune. Construit din beton armat şi placat cu blocuri de andezit, monumentul are o formă circulară, iar partea superioară este terminată cu o cupolă , cunoscută drept „Cupola gloriei", a cărei bază este flancată de patru vulturi din granit.
Trei terase suprapuse conduc spre intrarea în cupolă, care este decorată în interior cu o pictură creată de artistul Eduard Săulescu. La parterul mausoleului se află criptele care adăpostesc osemintele soldaţilor şi ofiţerilor români.
În centrul mausoleului Mărăşeşti se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, decedat la data de 21 iulie 1919, fost Prim Cavaler al Legiunii de Onoare, decorat cu Steaua României şi Ordinul „Sfântul Gheorghe şi Sfânta Ana" al Ţarului Rusiei.
Pe „Culoarul Cavalerilor", alături de maiorul Grigore Ignat şi locotenentul Gabriel Pruncu, este şi mormântul Măriucăi Zaharia, copila de 12 ani din comuna Haret care a ajutat armata romană, transmiţând din nucul aflat în spatele casei date despre înaintarea nemţilor, până în momentul în care a fost doborâtă de glonţul unui lunetist german.
De asemenea, în incinta mausoleului Mărăşeşti a fost amenajat, într-o clădire separată, un muzeu al luptelor desfăşurate pe aceste locuri, care cuprinde fotografii şi diverse documente, armament şi echipament militar din dotarea armatei române la vremea respectivă, precum şi obiecte personale ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căzută în timpul luptelor desfăşurate pe valea Suşitei. Situat la kilometrul 202, pe drumul ce leagă oraşul Focşani de Adjud, Mausolelul Mărăşeşti poate fi vizitat zilnic.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
Tu de ce mai iubeşti România? 125 de însemnări din primul jurnal de vacanţă scris de o ţară întreagă
Se încarcă comentariile...
