Sentimentul de rutină şi de evadare din ea!

Intrarea în rutină seamănă cu „icterul” produs de consumul aceluiaşi aliment o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Ţine de metabolism în cel de-al doilea caz şi de individ în primul caz.

Rutina este o pedeapsă pentru psihic. Nu intru în detalii, să nu mă certe vreun psiholog, dar din propria experienţă pot spune că nu duce la nimic bun. Cea mai bună soluţie este să te cunoşti foarte bine în primul rând şi să ştii care este limita suportabilităţii propriei rutine.

Pentru mine, naveta şcoală-casă-şcoală-casă într-o perioadă în care nu se întâmplă nimic altceva, timp în care nu am  timp să mă plimb prin oraş, să mă întâlnesc cu oamenii, cunoscuţi vechi sau noi, să particip la evenimente culturale cu caracter total diferit faţă de ceea ce fac în fiecare zi, nu mă încarcă pozitiv, ci dimpotrivă, mă descarcă de energie.

Nu am luat încă vacanţă, spre „disperarea” celor care afirmă cu tărie că toată lumea ia vacanţă la 15 iunie şi profesorii se bucură de trei luni de „teleleu”. Nu! Nu am luat vacanţă!

Vacanţa probabil va începe pe 12 iulie atunci când se vor încheia cursurile la toate clasele de profil tehnic şi, concomitent, voi fi pe baricadele bacaulaureatului, aşa cum am fost şi săptămânile trecute. După care încep alte sesiuni de corigenţe şi bacalaureat, dar la acelea fiecare şi le are planificate.

Celor care cred că oboseala psihică nu se acumulează şi că mai poţi „zburda” prin şcoală după 15 iunie, se înşală amarnic. Oboseala se resimte atât la elevi, dar şi la profesori. Însă unii profesori trebuie să-şi adune forţele să fie obiectivi şi corecţi la evaluările din calendar.

Atunci când energia imi dispare şi se instalează sentimentul de „nu mai pot”, „Dumnezeu” intervine , mă sună sau îmi trimite un e-mail ori un mesaj verbal: „Alexandra trezeşte-te!”, „Alexandra ridică-te!”, „Ce mai faci Alexandra?”... „ai să vezi că totul va fi bine!”, „Alexandra, te invităm să fii alături de noi la evenimentul ce va avea loc...”, „doamna, vă invit la o pizza, la munte” etc.

Cu siguranţă cu toţii aţi trecut prin asta şi mă scuzaţi că mi-am scris prenumele atât de des.

Sentimentul ieşirii din rutină este deosebit de plăcut. Ieşi afară din ea, din casă, din maşină.

De sânziene, accept invitaţia la pizza. Undeva la ţară, între munţi. Mi-era foame sau nu, am trecut prin două coduri galbene de furtună şi m-am dus. Nu de puţine ori vine fata din Spania să mă invite la ţară. Nu mi-a părut rău. Am inspirat „mirosul ierbii şi al bradului”, mi-am gădilat urechile cu susurul râului şi am admirat cum poate o capră să conducă raţele. Am fost capabilă apoi să mai muncesc două zile fără să mă doară ceva.

Ierii, m-am dus la evenimentul de deschidere a unei şcoli de dans. Primii paşi de balet a unor copii îndrumaţi de un veritabil balerin, pe sunete de pian. Parcă mă apuca plânsul. Ies afară! Merg pe jos un bulevard, două... Mă întâlnesc cu oamenii, cu foştii elevi sau descopăr o nouă covrigărie de unde îmi cumpăr covrigi umpluţi cu ciocolată sau cu măr.

Mergând pe jos, învăluită de gânduri, înclin capul la un salut, aşa uşor să nu mă-apuce vreun junghi şi deodată mi se deschide în piaţă un mare „Salon Auto”. Mă apropii de o motocicletă foarte frumoasă, tunată, cu puţin roşu pe ici colo, cât să se înfurie un taur: „doamna profesoarăăăăăăă, bună ziuaaaaaaaaaaa, ce mă bucur să vă revăd!”, mă întâmpină un „zâmbet cu o freză de arici”. „Daţi-mi voie să vă pup, nu v-am mai văzut de 10 ani, de când am terminat liceul!”.

Aoleu! Nu am ştiut dacă să mă bucur sau să mă întristez, dar m-am bucurat să aflu că i-am recunoscut chipul, mai puţin numele complet, însă m-am întristat că nu mi-am dat seama că „ziua de ieri” a fost de fapt în urmă cu 10 ani.

Am admirat motocicleta tunată cu pasiune de către Neagu Doru Cristinel, am admirat cerul, am admirat oamenii, am cheltuit nişte bani prin magazine, cât să ies din starea de rutină şi acum vă împărtăşesc vouă că sentimentul ieşirii din rutină este cel mai plăcut şi te face să descoperi şi să redescoperi ceea ce rişti să uiţi, dacă nu ieşi din propria cutie a grijilor şi treburilor.

P.S. M-aş fi plimbat cu motocicleta, dar abia dacă ştiu să merg cu bicicleta. Poate în altă viaţă, când o voi lua de la început! Vară frumoasă vă doresc!