Săracii de pe strada Amurgului şi Moş Crăciun de la Clubul Off Road

Moş Crăciun a ajuns la copiii săraci din Făurei-Garoafa

Clubul Off Road din Vrancea a întreprins o acţiune umanitară pentru săracii din cătunele Târâtu, Mahriu şi Petreanu, acţiune finalizată cu succes, sâmbătă, 19 decembrie 2015. Pentru că au rămas ceva daruri, ei s-au gândit şi la persoanele amărâte din Făurei-Garoafa pe care eu şi elevii mei i-am identificat pentru a-i face fericiţi, cumva, de Moş Nicolae.

Aşa că, duminică, l-am însoţit pe Moş Crăciun, alias Marius Constantin, la Garoafa, pe strada Amurgului din satul Făurei, ştiind că acolo, pe lângă Maria şi familia ei cu 8 fraţi şi o mamă văduvă mai trăiesc o mulţime de alte familii cu copii care s-ar bucura tare mult să primească daruri. Şi aşa a şi fost!

Strada e plină de familii care trăiesc la limita subzistenţei, în case de chirpici, pe bucăţi mici de terenuri,  prestând munci ziliere şi pentru care supravieţuirea şi asigurarea hranei zilnice reprezintă aproape singura dorinţă.

Am ajuns prima dată în capătul străzii Amurgului. ”Amurgul” ar fi un cuvânt trist. Nimănui nu i-ar plăcea un amurg mai mult decât un răsărit, dar pentru familiile sărmane nu e loc de filosofie. Doi dintre cei 10 copii adulţi a unei mame, eroină de altfel de pe timpul dictatorului, tăiau nişte lemne. Ne-au văzut trecând şi parcă au simţit că am fi reprezentanţii moşului. S-au oprit şi s-au uitat după noi cu speranţa că ne vom întoarce.  DA! Doar am întors maşina şi ne-am oprit la ei. Vorba lui Marius Constantin: ”au rufele la uscat, asta înseamnă că nu-şi aruncă hainele, deci merită!”

Pe un teren destul de mic, locuiesc 6 familii în 6 cocioabe. Acele familii ale mamei eroine cu 10 copii, azi devenită bunică. O droaie de nepoţei împrăştiaţi pe uliţă au venit imediat la auzul că a oprit moşul la ”poartă”. Adică o poartă imaginară, pentru că nu e nici gard, nici poartă. E un spaţiu deschis, singura parte îngrădită e cea a unor păsări foarte frumoase, crescute de una dintre aceste familii.

”E greu pe timp de iarnă să ne descurcăm cu munca, dar încercăm să facem tot posibilul să ne creştem copiii şi să-i ajutăm pe toţi să meargă la şcoală”, ne spune unul dintre tăietorii de lemne.
Copiii, toţi până la cel mai mic, au primit darurile cu bucurie şi ne-au spus şi poezii, la sfârşit însoţite de mii de mulţumiri.

Am trecut şi pe la Maria şi familia ei. Ne-a rămas şi pentru ei câte ceva, iar la final, pe uliţă, un copil rătăcit, se uita cu jind la noi, parcă spunându-ne că pe el l-am uitat.

Dragul de tine. Ai doar trei anişori şi mama ta nu există. Ne bucurăm că ne-ai găsit la timp. Am rămas cu un cozonac pe care ţi-l dăruim cu drag, dar îţi promitem că data viitoare venim prima dată la tine.

Mulţumiri lui Marius Constantin şi celor de la Off Road Vrancea pentru că nu uită că pe uliţele cătunelor există oameni care au nevoie de alţi oameni pentru a supravieţui. Răsplata lor către oamenii de bine este o mulţumire şi un zâmbet însoţit de o îmbrăţişare şi fericirea momentului.