În general, orice mi-am dorit s-a îndeplinit! Mai uşor la nivel de dorinţă personală, mai greu în ce priveşte ţara. Deşi, nici la acest nivel nu-mi amintesc să fi dat greş. 

Am votat cu Iliescu, nici nu mai ştiu anul, doar să scap România de extremismul promovat de Vadim Tudor, deşi, ca intelectual, îl apreciam enorm. Patima, inerentă, îşi poate găsi locul, ori nu, atunci când vorbim despre binele ţării. Asta s-a văzut la vot. Mereu. Românii nu pot fi prostiţi uşor, nici măcar acum, sper, în pragul noilor alegeri prezidenţiale,  în plină "eră" a fake news-urilor.

 În pragul acestor alegeri, în turul al doilea, când alegem Preşedintele României, preşedintele ţării noastre dragi, chiar dacă mi-aş fi dorit enorm un scrutin Iohannis&Barna, aşa cum ar fi fost firesc într-o democraţie cu opoziţie puternică a forţelor politice de centru-dreapta, cu regret nu pot decât să revin la prima rugăminte. Cea din urmă cu 5 ani. 

Haideţi să ciocnim paharele de şampanie pentru un preşedinte pro-european! Chiar dacă actualul preşedinte a tăcut prea mult în ultimii 5 ani, în timp ce alţii au vorbit anapoda şi au desfăcut totul, cu preţul gazării poporului sau denigrării Diasporei, noi trebuie să fim capabili să menţinem România pe direcţia corectă, prin vot. Punem votul nostru în urnă pentru România noastră, prezidată de un om care nu vorbeşte mult, însă atunci când spune ceva o face corect. 

Votăm pentru că trebuie să avem ceea ce merităm! Nu vreau să plec din ţara mea decât pentru a observa, ca turist, ceea ce poate fi explorat în ţara altcuiva. Vreau să trăiesc în România mea, cea de care să fiu mândră. Să nu fiu făcută de ruşine, ca cetăţean, oriunde m-aş afla, de un posibil preşedinte provenit de pe scena teatrului de păpuşi.