Român decăzut din drepturile părinteşti pentru că nu a lăsat nicio adresă la care să poată fi contactat în Anglia. Cum a motivat instanţa hotărârea

Român decăzut din drepturile părinteşti pentru că nu a lăsat nicio adresă la care să poată fi contactat în Anglia. Cum a motivat instanţa hotărârea

Sursă foto: mediation.co.uk

Femeia a arătat în instanţă că a încercat să-l contacteze în mai multe rânduri pe fostul său soţ şi nu l-a găsit, pentru că bărbatul a refuzat să furnizeze o adresă la care să fie contactat de ea sau de copil.

Femeia a arătat în instanţă că a încercat să-l contacteze în mai multe rânduri pe fostul său soţ şi nu l-a găsit, pentru că bărbatul a refuzat să furnizeze o adresă la care să fie contactat de ea sau de copil.

În dosarul deschis de femeie pentru acordarea pensiei de întreţinere, tatăl nu a indicat locuinţa sa din Anglia şi a negat obţinerea unor venituri constante din muncă, deşi atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au ajuns la concluzia contrară. 
 
"Tatăl nu a înţeles că autoritatea părintească nu înseamnă doar relaţiile personale"
 
Bărbatul a invocat, în apărarea sa, ca motiv al răcirii relaţiilor, faptul că femeia îl influenţează pe copil împotriva sa, însă Tribunalul Vrancea a conchis că el nu a manifestat suficient interes pentru copil.
 
„Dezinteresul evident al unui părinte şi omisiunea furnizării datelor necesare pentru a fi contactat la nevoie de către părntele la care locuieşte copilul poate fi considerat un motiv întemeiat pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte. Evident, tatăl nu a înţeles că autoritatea părintească nu înseamnă doar relaţiile personale, ci este vorba în special despre luarea în comun a deciziilor privitoare la îngrijirea copilului, pentru care tatăl nu a lăsat nicio modalitate de a fi contactat direct. Astfel, chiar în acest dosar instanţa a fost nevoită să citeze pârâtul la locuinţa părinţilor săi, în com. Vv jud. Vrancea şi să efectueze verificări cu privire la locuinţa acestuia...()rezultând că la acea dată pârâtul ar fi fost plecat în Anglia, potrivit declaraţiei mamei sale.Nici prin întâmpinare tatăl nu a furnizat nici un fel de date concrete cu privire la locuinţa sa actuală, indicând un domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură. De asemenea, în dosarul (...) pentru majorarea pensiei de întreţinere tatăl nu a indicat locuinţa sa din Anglia şi a negat obţinerea unor vevvri constante din muncă, deşi atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au ajuns la concluzia contrar”, explică avocatul Raluca Cîrstea, Legal Land, citând din considerentele deciziei Tribunalului Vrancea (portal.just.ro).
 
"Lipsă totală de implicare"
 
În motivarea deciziei instanţa arată că, pentru a se reţine că tatăl a fost preocupat de exercitarea autorităţii părinteşti, ar fi trebuit să facă dovada nu doar că a căutat minorul, ci că i-a contactat pe cei care îl îngrijesc pentru a-şi arăta sprijinul şi colaborarea.
 
„Lipsa de preocupare a tatălui pentru desfăşurarea acestor relaţii personale dovedesc într-o mare măsură dezinteresul său şi pentru orice chestiuni privind soarta copilului. Şi, chiar dacă ar fi adevărat că tatăl ar fi făcut «un pas înapoi» pentru a nu forţa copilul, considerând că acesta este influenţat negativ de mamă şi de rudele acesteia, totuşi aceasta nu explică lipsa totală de implicare, şi nici nelăsarea unei modalităţi de a fi contactat şi consultat în ceea ce priveşte educaţia, sănătatea, creşterea afectivă a copilului. «Retragerea» părintelui din îndatoririle specifice exemplificate de art. 488 CCiv nu poate fi acceptată, chiar dacă minorul şi rudele mamei acestuia l-ar fi respins pe tată. De asemenea, «pasul înapoi» ar putea părea justificat numai în măsura în care tatăl ar fi acţionat în vreun fel, măcar indirect, pentru a determina copilul să îşi schimbe atitudinea refractară faţă de el, precum şi prin comunicarea cu persoanele care îngrijesc efectiv minorul, cu instituţia de învăţământi", a conchisTribunalul Vâlcea, citat de aceeaşi sursă.
 
Atitudinea pasivă pentru câţiva ani a contat în luarea deciziei
 
Legea 272/2004 are dispoziţii categorice (art. 36 al.4 şi al.7)  care stabilesc faptele considerate motive întemeiate pentru ca o  instanţă să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, dar şi „ orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti”.
 
„Legea indică faptul că şi lipsa totală de interes, inacţiunea, nepăsarea manifestă, însoţită chiar de evitarea asumării responsabilităţii şi omisiunea intenţionată de furniza date necesare celuilalt părinte pentru a îngriji corespunzător de copil sunt de natură să pună în pericol buna îngrijire a minorului şi siguranţa acestuia. Această atitudine pasivă menţinută timp de câţiva ani după despărţirea părţilor, cu singura reacţie de opunere la acţiunea de faţă, considerăm că reprezintă un motiv întemeiat pentru ca instanţa că decidă ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de părintele care s-a ocupat, chiar dacă din altă ţară şi prin intermediul propriilor rude, de îndeplinirea îndatoririlor specifice părinţilor”, se arată în considerentele deciziei Tribunalului Vrancea (portal.just.ro).
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: