Ridicolă, dar preţioasă pentru P.S.D(ragnea)

Viorica Vasilica Dăncilă FOTO EPA-EFE / Georgi Licovski

În săptămâna care tocmai se încheie, am petrecut mai multe ore, din zile diferite, la un cabinet stomatologic din Focşani. În anticameră se aflau şi patru pacienţi, originari din zona de munte a Vrancei, întorşi pe meleagurile natale din Italia şi Franţa unde muncesc pentru a-şi câştiga o pâine.

Au profitat de această vacanţă şi pentru rezolvarea problemelor de sănătate dentară, ştiut fiind că în cele două ţări (şi în altele din Occident) costurile unor astfel de lucrări sunt de două sau trei ori mai mari decât în România.

Într-una din zile, pe ecranul televizorului din anticameră a apărut prim - ministrul ţării noastre, Viorica Vasilica Dăncilă, pentru a prezenta bilanţul pe şase luni din 1918 al guvernului pe care îl conduce. Reacţia unei paciente de lângă mine a fost virulentă:

- De unde a apărut femeia asta care conduce guvernul României şi ne face de ruşine peste tot unde se duce? 

– I-am răspuns imediat, tot cu o întrebare: Ce nu vă place la dânsa, coafura, că tot s-a iscat o polemică pe tema look-ului domniei sale?

– Dvs. nu vedeţi cât este de nepregătită şi ruptă de realitate? Şi din Italia se vede că este o marionetă a lui Dragnea; că ne minte că pesedeul a schimbat în bine viaţa românilor.

Am ascultat în linişte, vreo 20 de minute, discursul premierului Dăncilă despre ”realizările măreţe” ale guvernului actual, în contrast cu ce au făcut antecesorii, însă nu a spus o iotă şi despre ce nu a făcut acest executiv din angajamentele asumate în campania electorală, după care pacienta a izbucnit iarăşi:

- V-am spus eu că ne minte. A pomenit ceva despre inflaţie? Nu! A zis ceva despre autostrăzi? Nu! Salarii şi pensii poate majora orice guvern, indiferent cât de prost este, că doar nu dă din buzunarul lor (miniştrilor – n.a.). România se tot împrumută ca să dea aceşti bani. Doamna asta nu înţelege că majorările salariale şi de pensii trebuie să aibă ca sursă de finanţare producţia şi productivitatea.

– Văd că urmăriţi şi vă interesează ce se întâmplă în ţara dvs. natală. Înţeleg că acolo, în străinătate, aveţi propria afacere, cu acte în regulă, că plătiţi statului italian taxe şi impozite. Nu aţi dori să vă întoarceţi acasă şi să faceţi aici ce faceţi acolo?

- Eu şi soţul meu muncim de 14 ani în Italia. Acolo s-a născut şi fiica noastră; iat-o aici, are 9 ani (era lângă mine, ocupată cu o tabletă şi mi-a spus că părinţii au învăţat-o să vorbească limba română, în familie, pentru că italiana a deprins-o la grădiniţă şi la şcoală). Acum nu există nici mediul economic stimulator pentru afaceri în ţara noastră şi nici legislaţia nu-i stabilă, pentru că este votată de o clasă politică mediocră interesată doar de propriile privilegii. Nu vedem un orizont de timp când să revenim acasă. Am face un mare pas înapoi în viaţa noastră. Venim în ţară în fiecare vară şi nu vedem acele schimbări nici în aspectul satului, nici în viaţa localnicilor. Aceleaşi drumuri proaste, acelaşi sistem medical de stat prost gestionat, copii care abandonează şcoala. În Italia nu vezi aşa ceva. Acolo sunt drumuri asfaltate şi prin lanurile agricole… 

Din spusele ”stranierei” vrâncene, completate pe alocuri de soţul ei, Paul (aşa îl apela consoarta), şi de către o altă pereche de tineri (lucrau într-o fermă din arealul viticol Bordeaux - Franţa), am tras două concluzii esenţiale:

1) că aceşti oameni au părăsit România pentru un trai mai bun în altă parte, practicând acolo munci mai grele, pe şantiere şi în agricultură, dar mai bine plătite ca acasă;

2) că luându-şi lumea în cap şi plecând în necunoscut, singuri, în cuplu sau cu unul şi mai mulţi copii după ei, nu au urmărit acolo doar câştigul, ci şi modul în care evoluează sau involuează ţara lor natală.

A doua concluzie ar trebui să pună pe gânduri decidenţii noştri (parlament, guvern, justiţie, administraţie judeţeană şi locală etc.), pentru că dintre toate lucrurile rele care se întâmplă în România postdecembristă cel mai grav este depopularea oraşelor şi satelor noastre. Cu o migraţie situată între 3,5 milioane de români aflaţi la muncă prin Europa, 1 milion în SUA şi Canada şi alte sute de mii prin America Latină, Israel, ţările arabe ori prin Turcia asiatică, România arată în anul Centenarului ca o ţară fără viitor. O ţară ţinută în captivitate  de nişte decidenţi politici slab pregătiţi, semianalfabeţi care, aşa cum spunea interlocutoarea mea de ocazie, urmăresc doar propriile interese şi întreba, retoric, desigur: ”Ce caută această doamnă Dăncilă în fruntea guvernului, când ea nu ştie nici măcar să se exprime corect în limba română?”

Este o realitate că Liviu Dragnea nu a urmărit decât propriile interese impunând instalarea unei marionete în fruntea guvernului, cum este Viorica Vasilica Dăncilă. Mie nu mi-au trebuit mai mult de câteva ore ca să mă conving că această doamnă (”neconflictuală”, cum a descris-o păpuşarul penal din Teleorman) are mari lacune în cultura ei generală. S-a întâmplat acest lucru în ziua de 24 noiembrie 2017, la un simpozion pe teme rurale desfăşurat la Piteşti, la care au luat parte şi alte ”genii” ministeriale din PSD: Lia-Olguţa Vasilescu şi Petre Daea.

Atunci, V.V.D. era europarlamentar PSD şi am văzut ce-i poate capul. Subiectul lecturii sale privea agresiunile la care sunt expuse femeile din mediul rural. Modul în care a dat citire textului mi-a adus aminte de felul în care a cuvântat şi Elena Ceauşescu la un congres al culturii (şi educaţiei socialiste) desfăşurat la Palatul Parlamentului din Bucureşti în august 1987. Cu 31 de ani în urmă, din locul unde mă aflam urmăream reacţia participanţilor la congres (printre ei aflându-se personalităţi din lumea cultural-artistică) şi l-am văzut pe regretatul mare actor Gheorghe Cozorici acoperindu-şi faţa cu palmele…

La o distanţă în timp de peste trei decenii, percepţia mea în ziua aceea de 24 noiembrie 2017 a fost că doamna de la Videle calcă vârtos pe urmele sinistrei ”savante” din Petreştii Dâmboviţei care îşi arogase diverse titluri academice în domeniul chimiei macromoleculare, dar când aducea vorba despre formula dioxidului de carbon (CO2) folosea expresia  CODOI. Ca şi la ”savanta de renume mondial”, şi la V.V.D. am observat acelaşi stil de lecturare (cu capul în hârtie şi citind ca şi cum în limba română nu ar exista semne de punctuaţie), acelaşi mod de a stâlci cuvintele, din necunoaşterea semanticii şi a sensului acestora, spre amuzamentul asistenţei, ”dizertaţia” lor fiind dovada cea mai clară că asemenea personaje ajunse în vârful politicii româneşti, în regimuri politice diferite, au trecut prin şcoală ca gâsca prin apă. 

Peste numai câteva zile de la simpozionul din capitala argeşeană, am asistat cu toţii la noua ascensiune spre vârful piramidei politice a doamnei Dăncilă, prin manevra lui Liviu Dragnea care l-a descăunat pe Mihai Tudose din funcţia de prim-ministru al României (şi din ”Trabantul” numit Guvernul României, cum s-a exprimat brăileanul) şi a instalat-o în locul lui pe conjudeţeana sa din Teleorman.

Şi doamna cu pricina a început să calce în străchini de la prima ieşire în public, ca premier. S-a întâmplat când i-a catalogat ca ”autişti” pe adversarii ei politici români din Parlamentul European. Au urmat alte şi alte gafe şi exprimări îmbârligate de genul ”imunoglobina”, ”Banca Monetară”, ”reducem democraţia”, ”această dezinformare este pur şi simplu o minciun㔺i altele, şi altele (vreo 40 la număr, ”inventariate”), culminând cu rătăcirile ei recente, prin Balcani, mulţumind gazdelor din Muntenegru pentru buna ei primire la Pristina (în Kosovo), când, de fapt, locul în care se afla în vizită era Podgorica. 

Revenind acasă de la cabinetul stomatologic, am început să caut datele oficiale despre adevăratul bilanţ pe care trebuia să-l prezinte opiniei publice premierul. Şi am văzut dezastrul unei guvernări după ureche în toată dimensiunea lui îngrijorătoare: un deficit de cont curent uriaş, inflaţia la cel mai înalt nivel din Europa, anulând în bună măsură creşterile salariale şi de pensii, cel mai slab nivel al colectării bugetare în PIB din ultimii 10 ani (doar 27 %, în timp ce bogaţii Europei ating procentul de 40%, dovadă că evaziunea fiscală este în floare), dezastrul mutării contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, operă a ”genialului” consilier Vâlcov, având ca efect ”coafarea” bilanţului guvernamental, dar care a lăsat aproape 1,2 milioane de salariaţi cu salarii mai mici decât în decembrie 2017, după cum a dezvăluit sindicalistul Dumitru Costin.

În acelaşi talger negativ din balanţă am mai găsit investiţiile, care, de la 6,5% pondere în PIB în anul 2008 şi 7,8% în anul 2011 (în plină criză mondială, financiară şi economică) au scăzut dramatic sub guvernarea actualei coaliţii PSD+ALDE: 2,8 în anul 2017 şi, atenţie!, 0,5% din PIB pe primele şase luni din acest an. ”Performantul” guvern Dăncilă taie fonduri destinate investiţiilor pentru a plăti vreo 3,5 milioane de pensii mizerabile şi 250.000 de pensii de lux, precum şi salarii bugetare distorsionate în raport cu productivitatea muncii celor 1.217.354 de bugetari (care tot sporesc numeric), adâncind la 35% diferenţa  dintre salariul mediu din sectorul bugetar şi cel mediu din privat, după ce, prin anul 2000, exista un echilibru aproape perfect.

Aceste date nu au fost prezentate de premierul nostru care a citit ca un robot ceea ce au vrut şefii ei să audă, acoperindu-se de ridicol. Că asta este doamna: o ridicolă preţioasă pentru P.S.D(ragnea). Are rang politic nobiliar (este primul administrator al statului), dar prin modul în care comunică în plan intern şi extern oferă un spectacol umoristic sui generis şi pare un personaj din piesa de teatru ”Preţioasele ridicole” a marelui actor şi dramaturg francez Jean Baptiste Pouquelin  (pseudonim Moliere). Un artist al cuvântului şi al scenei care, prin opera scrisă în urmă cu aproape patru secole, în vremea Regelui Soare, a ridiculizat snobismul şi a biciuit moravurile clasei parvenite.