Religia de vorbă cu ştiinţa într-un joc şcolăresc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Elevii de la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”
Elevii de la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”

Zilele trecute am avut parte de o surpriză frumoasă pregătită de una dintre colegele mele. Nu ştiu dacă a fost atentă la toată polemica privind ştiinţa şi religia, cert este că am crezut că surpriza mi-a fost dedicată. Colega mea a pregătit o mică scenetă cu trei elevi de clasa a IX-a, prin care se poate demonstra că ştiinţa poate sta de vorbă cu religia în termenii cei mai logici şi paşnici, cu argumente pe înţelesul tuturor.

Pentru că tot este sărbătoarea Rusaliilor, vă propun un joc de copii sau o joacă. Cum vreţi să percepeţi. Aşa şi este la prima vedere, însă ceea ce vreau să evidenţiez nu este filosofia complicată prin care trebuie să separăm cele două discipline, ci faptul că ar trebui ca atelierele de teatru sau exerciţiile artistice să fie cât mai dese, astfel încât elevii să reţină mult mai bine noţiunile din orice domeniu.

Şi se poate, pentru că lor le place să se joace, nu să li se impună, le place să înveţe din plăcere şi să fie motivaţi chiar cu aplauze şi felicitări, nu cu formule complicate sau teorii înşirate aglomerat pe tablă.

”Ce înseamnă moartea domnule Einstein?"

„Moartea înseamnă că nu pot să-l mai ascult pe Mozart”! Sceneta se bazează pe vorbele înţelepte ale „micului” şi „marelui” Einstein, după un text adaptat, de vorbă cu „domnul profesor” şi cu o micuţă credincioasă, ferm convinsă că lumea a fost creată de Dumnezeu. Ce este lumina, ce este frigul, ce este obscuritatea, ce este relativitatea, ce este infinitul?, aceste întrebări şi multe alte noţiuni explicate într-un joc al copiilor, de câteva minute şi pregătit în doar două zile, scenetă încheiată cu imnul Germaniei, în memoria lui Einstein!

Aceşti elevi sunt de nivel obişnuit, la un profil tehnic, fără pretenţia de artişti nativi, dar cu multă dăruire. Timiditatea lor este învinsă cumva de jocul propriu-zis, iar atunci când i-am filmat s-au ruşinat puţin de parcă o cameră de luat vederi ar fi fost chiar „ochiul lui Dumnezeu".

Sunt convinsă că orele opţionale sau chiar obligatorii, de dezbatere sau de ateliere teatrale, prin care se poate îmbina ştiinţa, arta, religia şi cultura în general, indiferent de profilul liceului, pot forma copii frumoşi, creativi, respectuoşi cu valorile şi cu oamenii, astfel încât ei să fie capabili să selecteze mult mai bine ceea ce este bun din noianul de informaţie mixtă ce a invadat spaţiul contemporan.

P.S. O dezbatere foarte interesantă (între adulţi) am urmărit şi AICI, dovadă că foarte mult contează cine cu cine stă de vorbă!

„Dumnezeu este binele, iar răul este absenţa lui Dumnezeu!” „Ştiinţa fără religie e şchioapă, iar religia fără ştiinţă e oarbă”!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite