Publicistul Dan Nichita l-a descoperit pe primarul Unirii Focşanilor. “Ar trebui să ne amintim de cei care au făcut ca aceste lucruri să fie posibile”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Monumentul funerar al fostului primar Hagi Nicola  FOTO: Viaţa Liberă
Monumentul funerar al fostului primar Hagi Nicola  FOTO: Viaţa Liberă

A fost un neguţător respectabil în epocă care avea legături strânse şi în celălalt oraş ancoră al comerţului, Galaţi.

Avocatul şi publicistul Dan Nichita, fondatorul blogului de atitudine civică VranceaAltfel.ro, a documentat un material extrem de interesant despre una dintre personalităţile care au marcat istoria acestui oraş.

“7 august 1896. Nu mai puţin de două mii de gălăţeni furioşi aşteptau pe peronul gării aducerea celor doi criminali prinşi de procurori la Huşi. Mulţimea furioasă era indignată de crima înfiorătoare ce avusese loc în centrul oraşului Galaţi. Doi tineri ”fără ocupaţie” uciseseră cu sânge rece, în scop de jaf, un bătrân negustor atât de drag lor. Comentau arătând cu degetul înspre poliţie, politizată şi pasivă atunci ca şi în zilele noastre. Ca să evite revolta, poliţiştii îi coboară pe criminali în Bariera Prutului, mai jos de Galaţi, preluându-i apoi cu trăsura, dar şi aici trebuiseră să înfrunte ostilitatea câtorva sute de revoltaţi ce vroiau să-i judece ei însuşi pe făptaşi după legea talionului.

Cine era victima ce stârnise atâta resentiment în târgul moldav?

Nicolae Hagi Nicola s-a născut în 1818 în Focşani, ca unic fiu al unui negustor bogat stabilit la nord de Milcov. A avut două surori, două Mărioare. Nu se cunosc date cu privire la origini şi parcursul de început al familiei. A urmat studii la Paris unde a legat o prietenie strânsă cu Dimitrie Brătianu, fratele viitorului prim ministru şi om de stat al României. Se va întoarce acasă, la Focşani, unde va moşteni o avere imensă pe care va avea priceperea să o mărească. Hanul Roşu, situat chiar la graniţă şi care era emblema familiei, îi va reveni surorii lui, Maria Dascalof, marea filantroapă de mai târziu a Brăilei. El va avea mai multe prăvălii şi terenuri pe Uliţa Mare, axă comercială ce lega Focşanii Moldovei de Focşanii Munteni, dar şi poartă de intrare – ieşire a mărfurilor ce alimentau cele două principate. Se va alege şi cu o creanţă ce îi va permite constituirea unei frumoase moşii de câteva sute hectare de pădure şi fâneaţă la Vităneşti- Clipiceşti (comuna Boloteşti de azi). Ca orice neguţător respectabil în epocă avea legături strânse şi în celălalt oraş ancoră al comerţului, Galaţi.
Hagi Nicola este printre foarte puţinii primari ai Focşaniului remarcaţi de Dimitrie Caian în “Istoricul oraşului Focşani”, monografie apărută în 1906. El e singurul care ne oferă detalii despre activitatea sa în domeniul edilitar din anii 1860, 1861 şi 1862. Îl vede ca un om dinamic, implicat, un înnoitor al locurilor pe care a fost ales să le cârmuiască, chiar dacă şi-a atras, în mod firesc, şi adversităţi. Hagi Nicola este cel care înfiinţează în 1860 prima grădină publică din Focşani pe locul unde astăzi este Şcoala „Elena Doamna” şi tot el încearcă să dea o formă instituţională – tot pentru prima dată – structurilor asociative negustoreşti.

Primarul Unirii a fost dat uitării

Posibil în urma unei înţelegeri cu prefectul de atunci, colonelul Panaite Tufelcică, ce dorea să-şi lanseze cumnatul – Alecu Sihleanu – pe orbita politică, posibil ca o favoare negociată şi acordată liberalilor roşii al căror lider era Sihleanu şi de care negustorii se simţeau reprezentaţi politic, Hagi Nicola nu mai candidează la alegerile din noiembrie 1861 pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Municipal pe anul 1862 (organism compus din trei membri al cărui preşedinte îndeplinea funcţia echivalentă a unui primar de azi) ci pentru aceea de simplu membru, dar exercită în continuare funcţia de primar de facto. Cum Sihleanu demisionează din Consiliul Municipal în februarie 1862 Hagi Nicola devine din nou şi primarul de drept. În contextul unirii administrative a Focşanilor ce a avut loc în iulie 1862 şi, ţinând cont că Focşaniul Moldovei era mult mai mare şi mai dezvoltat decât de cel de la sud de Milcov, era de aşteptat ca Hagi Nicola să fie desemnat şi primul primar al Focşaniului unit. Nu s-a întâmplat acest lucru şi, sub un pretext formal, primar va fi un boier din Focşaniul muntean, prin nimic remarcat vreodată. Hagi Nicola va resimţi acest fapt ca pe un afront personal, ca pe o mare nedreptate. Pe 5 august 1862 îi va scrie premierului Nicolae Kretzulescu şi cere explicaţii.
“Mă văd destituit fără motiv şi aş dori să cunosc cauza care a atras asupra mea această ocară. Nu credeţi, domnule ministru, că am ţinut sau ţin la funcţie. Dar am ţinut şi ţin la onoare, fiindcă pentru onoare am poftit doi ani şi jumătate slujind oraşului şi pentru aceasta ar trebui să nu fiu zvârlit cu aşa dispreţu”.
Ca o persoană care a demonstrat respect faţă de lege şi de autorităţi mai precizează: “iar dacă aţi fost informaţi de cineva că am neglijat ori abuzat de funcţia ce mi-a fost încredinţată şi pentru aceasta mă destituiţi vă rog, cu tot respectul, să rânduiţi o anchetă la faţa locului şi vă veţi informa mai bine“, altfel ”nu-mi rămâne decât a mă retrage”.

În această lună de răgaz, august 1862, monografia lui Caian ni-l prezintă ca pe primarul Focşaniului ”contopit” care militează pentru modernizarea oraşului fiind primul ce îi obligă pe influenţii negustori de pe Uliţa Mare să îşi taie streşinile lungi ale dughenelor construite după tipicul turcesc şi care urâţeau oraşul. Alte surse ni-l dau şi ca iniţiator al amenajării grădinii publice din Piaţa Unirii de azi. Ca răspuns, premierul Kretzulescu îl îndeamnă pe prefectul Tufelcică să caute să îl convingă pe Hagi Nicola a rămâne în conducerea oraşului în formula deja statuată, dar Hagi Nicula îşi dă demisia în septembrie din Consiliul Municipal, aşa cum se angajase.

La un de la ”emigrarea” din Focşani, era deja şef la Galaţi

În ianuarie 1863 îl întâlnim deja la Galaţi, în fruntea negustorilor gălăţeni, petiţionând prefectul în legătură cu schimbarea unilaterală a regulilor ce se aplicau în comerţul şi activitatea portuară, fapt care afecta interesele oraşului. Acea perioadă va rămâne în istoria Galaţiului ca “epoca hagiilor”, aceştia având o reală influenţă asupra vieţii politice şi administrative locale. O confirmare provine şi din ziarul Epoca din 24 mai 1887 care ne spune că, între 1864 şi 1870, “primăria a fost pe mâna hagiilor, cu Hagi Nicola în cap”, iar în anii de început partidului liberal i se mai spunea şi “partidul hagiilor”.
Primarul Hagi Nicola poartă o corespondenţă asiduă cu Kogălniceanu, îl informează, se consultă. Are simţul jocului politic. Cere putere ca să ofere la schimb putere. Ca la negoţ. Ca o adevărată “căpetenie a comerciului gălăţean”. Într-o scrisoare din 12 februarie 1864 (S3(2)/ DCCXVI-B.A.R.) îi cere “să se facă voinţa comersanţilor”, “a se căuta a se strivi această tacsie…” pentru că ”o mare nemulţumire şi mâhnire au cuprins corpul comersanţilor”. Într-o altă scrisoare din 29 februarie acelaşi an (S3(3)/ DCCXVI- B.A.R.) începe cu “V-am fostu rugat a nu mă întări de Preşedinte, bunăvoinţa însă a Domniei voastre au fost ca să fiu, şi am primit fiindcă aţi voitu. Am păşit la îndatorirea mea şi m-am ocupat de îndată a face tot ce se cere de la un Membru Muniţipalu”. Edilul continuă cu o relatare amănunţită şi profesionistă a stării comerţului din pieţe, insistând pe abuzuri. ”Dl. Poliţai dispreţuieşte cu totul Muniţipalitatea”, punctând metodele de lucru ale acestuia: ”putea să o facă cu oarecare politeţe precum veacul o cere, iară nu cu insulte şi asprime”. Interesantă este constatarea inspecţiei inopinate pe care o face la cazarma de pompieri, unde descoperă nereguli: ”am găsit pompieri potcovind cai, 5 cai ai comandirului care se hrănescu credu cu fânu comendei”. Cere destituirea maiorului concluzionând că  ”în locu să ai pompieri cu disciplină, nu ai decât fierari, lemnari”.

Arestat şi “târâtu pe stradele Galaţilor” în timpul alegerilor

Va fi mult timp unul dintre liderii liberali gălăţeni cu autoritate, alternând în a ocupa funcţiile din spaţiul local cu cele de nivel naţional. Primul mandat de deputat îl ia în noiembrie 1866, mandat ce va dura până la noile alegeri din noiembrie anul următor. Imediat va fi ales consilier local şi numit ajutor de primar. Va fi reales deputat în martie 1869, dar va trebui să treacă prin infamante acţiuni de intimidare ale autorităţilor în campania electorală, fiind arestat pentru că reclama abuzurile pricinuite de “organizarea” alegerilor, închis într-o cazarmă, trimis în judecată, literalmente “târâtu pe stradele Galaţilor de arginţii puterii”- ( Românul, 6 noi  1866 şi 31 dec 1867), însă Hagi Nicola este construit dintr-un aluat tare.
Este un luptător, iar la abuzurile ori insultele de care are parte în multe rânduri nu se raportează decât instituţional, rezistă  tentaţiei de a le da o dimensiune belicoasă, de a le muta în plan personal. Se opune violenţei din campaniile de alegeri deşi era utilizată din plin de partide. Datorită acestui fond etic va fi un personaj politic respectat de adversarii politici şi îndrăgit de oamenii simpli. Conservatorii locali îl vor percepe ca pe “un om eminamente onest şi cu o probată dorinţă de binele oraşului”, un om echilibrat, deschis dialogului şi interesat sincer de problemele comunităţii. (Ziarul Poşta, 19 aug 1884).
În lunga guvernare liberală, 1876 – 1888, va mai fi ales deputat de trei ori, iunie 1876, mai 1879 şi aprilie 1883. În februarie 1878 va deveni membru al Ordinului “Steaua României” pentru activitatea depusă în cadrul Comitetului Spitalului “Elena Doamna” din Galaţi, iar prin Decretul 2250 din 30.10.1881 va fi numit epitrof onorific la spitalul filial din Galaţi.

Cu “şalvarii lui Hagi Nicola în proţap” la Galaţi

Totuşi, după cum cu toţii ştim, prea mult statul la putere dăunează. Creează reţele de corupţie şi adună toţi oportuniştii. Aşa s-a întâmplat şi în sânul administraţiei comunale gălăţene când mizeria politicianistă a început să dea pe-afară. Din cauza luptelor intestine lucrurile au început să scape de sub orice control. În aprilie 1885 se ajunsese ca în ultimele 10 luni să se perinde pe la cârma oraşului nu mai puţin de patru primari (Fulger, Cavaliotti, Panaitescu şi Vârlan) demişi ori demisionari cu tam-tam-ul de rigoare. Gunoiul nu mai putea fi ţinut sub preş. Se trimite un control, guvernul îşi recunoaşte eşecul şi, ca să salveze şi situaţia, numeşte în 27 aprilie 1885 un Consiliu Municipal al cărui preşedinte va fi Hagi Nicola. S-a întâmplat aşa cum rezuma succint ziarul Epoca: ”se fălesc atât de mult cu el, încât ori de câte ori apare vreo primejdie, vreo complicaţiune, scot şalvarii lui Hagi Nicola în proţap tocmai după cum scoteau turcii şalvarii lui Muhamed”.

Învins în alegeri de un alt focşănean

Totuşi, la alegerile care-l vor consacra primar din iunie 1885 (va fi primar până în noiembrie 1886 şi mai apoi din nou martie – iunie 1887) se va înregistra un nou trend. Va fi învins la votul direct, 556 la 498, de un alt focşănean la origine, Gheorghe Gogu Robescu, viitorul primar, deputat şi lider conservator gălăţean. Situaţia se va repeta şi la alegerile parţialele din martie 1887 când Robescu şi-a arvunit postul de deputat, de astă dată cu 391 voturi faţă de cele ale 218 ale ”reprezentantului guvernului”, Hagi Nicola. A fost momentul simbolic de întâlnire al celor mai populari doi oameni ai Galaţiului de odinioară. Gogu Robescu începea să domine şi să strălucească în arena politică în timp ce steaua lui Hagi Nicola începea să apună.  
Se uită că, dacă cei doi mari corifei ai politicii româneşti, liberalul Mihail Kogălniceanu şi conservatorul Lascăr Catargiu, ce şi-au împărţit scena politică de la Galaţi au putut să îşi îndeplinească misiile lor politice, asta s-a datorat şi faptului că au avut la dreapta lor oameni politici puternici pe care să se bizuie în provincii. La Galaţi pentru primul a fost Hagi Nicola, iar pentru cel de-al doilea Gogu Robescu.

Declin politic, sinuciderea fiului şi crima care a îngrozit Galaţiul

După cele două rânduri de alegeri din 1888, când partidul a ieşit şifonat rău, Hagi Nicola va mai fi însărcinat cu conducerea partidului, va purcede chiar la o reconstrucţie a lui. Nu va reuşi pentru că, în numele pragmatismului eficient şi al rezultatelor imediate, standardele etice vor tot scădea. În 1894 era încă preşedintele PNL Galaţi. În acest răstimp va trebui să treacă printr-o mare cumpănă,  fiul său – singurul copil – s-a sinucis prin împuşcare. În ultimii doi ani se retrăsese din politică. Explicabil, vârsta. Mai ţinea jos, la parterul casei sale din strada Mare nr. 24 o prăvălie cu mărunţişuri, o marchitănie, de ocupaţie. Pe vremuri aici veneau Brătianu şi Kogălniceanu ca să ţină sfat politic cu hagiul, ca să-şi prezinte ideile şi viziunea, ca să îi câştige încrederea şi să-l ţină aproape. Acum mai trecea din când în când un tinerel, fost băiat de prăvălie de-al său şi care, insidios cum îi era felul, mai aducea soţiei câte o carte la modă. Mai schimbau şi câte o vorbă, banalităţi. Cine să aibă vreo bănuială că vicleanul copil de casă îi pusese gând de petrecanie. Acesta cunoştea obiceiurile casei şi a pândit momentul când Hagi Nicola a rămas singur în prăvălie. Împreună cu un tovarăş în ale plănuirii nelegiuirii, sub pretextul cumpărării unor rame, s-au prefăcut că ceea ce caută ei se află sigur în odaia din spate unde se găsea şi “casa de bani”. Amabil din fire, hagiul face greşeala să caute marfa potrivită. I-au luat gâtul la propriu, au deschis seiful şi au fugit cu banii şi aurul …
Astăzi numele lui Nicolae Hagi Nicola este unul uitat. Şi asta cu toate că, aşa cum sublinia prefectul anului 1896 chiar la catafalcul său, depus în biserica Sfântul Nicolae din Galaţi, a fost parte la realizarea tuturor marilor împliniri ale istoriei naţionale ale secolului 19: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859, obţinerea Independenţei la 1877 şi proclamarea ţării ca regat în 1881. Şi poate că, în aceste zile, când sărbătorim 160 de ani de la Unirea celor două ţări surori, ar trebui să ne amintim de cei care au făcut ca aceste lucruri să fie posibile. Chiar dacă astăzi ni se par subînţelese, cuceririle istoriei noastre nu au fost nişte daturi ineluctabile. Într-un fel, la Focşani în 1862, Nicolae Hagi Nicola a fost primarul unirii noastre… (Dan Nichita)”.

Acest material a fost documentat în cadrul proiectului #PovestimFocşaniul iniţiat de Asociaţia Eu, tu şi ei şi blogul de atitudine civică www.VranceaAltfel.ro, dedicat elitelor unioniste şi care va culmina anul acesta cu publicarea unui volum de cercetare.

Pe 24 ianuarie, în Focşani va avea loc un tur cultural – Focşaniul Unirii – civic walking tour, eveniment care doreşte stimularea acţiunii civice şi implicarea cetăţenilor în descoperirea, salvarea şi protejarea patrimoniului cultural – sau ce a mai rămas din el – în Focşani.

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite