Încă de la primele cuvinte rostite („nu am venit să dau socoteală“), şi din următoarele afirmaţii („milioane de români s-au aflat sub monitorizarea serviciilor secrete în numele luptei împotriva corupţiei“, culminând cu inconştienta rostire privind faptul că „MCV şi-a ratat menirea“), am înţeles că mesajul acestei doamne avea ca ţintă urechile (ciulite) ale păpuşarilor politici de acasă şi cele (înfundate) ale electoratului coaliţiei de la guvernare din România.

Prin discursul de la tribuna PE din capitala Alsaciei al cetăţencei certate cu adevărul şi cu limba noastră strămoşească, am văzut în plină desfăşurare etalarea prostiei agresive, ţanţoşe, a naţionalismului deşănţat de care credeam că am scăpat în decembrie 1989. Însă, pentru această „performanţă“, la întoarcerea acasă doamna cu pricina a fost lăudată şi de păpuşari, dar şi de colegii din băncile guvernamentale, care au primit-o cu aplauze la scenă deschisă, inducându-i-se ideea că guvernul pe care îl conduce „este iubit de români“, cum avea să declare ulterior.

Probabil că şi eu aş fi fost mândru de discursul doamnei Dăncilă – şi „mândru că sunt român“, cum sună sloganul PSD -, dacă premierul nostru ar fi fost sincer cu auditoriul. Dar să te duci teleghidată acolo, la vârful acelor instituţii paneuropene (Comisia Europeană şi Parlamentul European), unde nu este loc pentru negocierea respectării valorilor şi principiilor sacre care stau la baza Tratatului UE (asumat prin semnătură de România), şi să minţi cu seninătate că milioane de români se află sub lupa serviciilor secrete mai abitir decât pe vremea securităţii, sau că 98 % dintre dosarele întocmite de procurorii DNA au fost clasate de judecători din lipsă de probe, cum a zis şi mincinosul de la Panciu, Dan Nica, aşa ceva este de neadmis.

Spun că am văzut la „lucru“ prostia agresivă, întrucât eu bănuiesc că vedeta de la Videle şi alte surate ale sale, ca Grapini, Norica şi Zoană, dar şi un Boştinaru sau un Paşcu, rămaşi cu gândirea din vremurile existenţei lumii bipolare,numai în prostia lor ne cred şi pe noi proşti, neinformaţi şi gata pregătiţi să le înghiţim pe nemestecate toate elucubraţiile.

Nu poţi merge la Bruxelles şi la Strasbourg să le spui oficialilor europeni că, la 10 august 2018, jandarmii români au mângâiat protestatarii pe creştet, când pe toate canalele tv.importante din lume s-a văzut cum jeturile de gaze lacrimogene, tunurile cu apă, bastoanele şi şuturile unor brute (repet, doar ale unor brute) au fost aplicate asupra tuturor celor întâlniţi în cale, de la o margine la alta a Pieţei Victoria, indiferent că protestatarii erau paşnici, agitaţi sau agresivi, că erau singuri sau în grupuri, că erau femei, bătrâni sau copii.

O poziţie la fel de agresivă ca a doamnei Dăncilă a avut-o la Strasbourg, în faţa aceloraşi demnitari europeni (Junker, Timmermans, raportori, parlamentari) şi premierul Ungariei, iliberalul Victor Orban, cu câteva zile mai devreme. Nu i-a mers! Păzitorii Tratatului European l-au contrat cu aceleaşi argumente puse şi în faţa premierului nostru, întreaga dezbatere terminându-se rău pentru orgoliosul şef de guvern de la Budapesta, în cazul Ungariei fiind reactivat art. 7 din tratatul amintit.

Analiştii politici responsabili din ţara noastră, precum fostul ministru de externe şi de la Justiţie Cristian Diaconescu, Iulian Chifu, jurnalistul Cristian Unteanu, dar şi alţii şcoliţi în privinţa modului de funcţionare a instituţiilor UE, sunt de părere că analiza finală asupra celor ce s-au discutat în ziua de 3 octombrie va arăta rău de tot pentru România prin concluziile Raportului de la începutul lunii noiembrie şi prin viitorul raport  MCV din conţinutul căruia Viorica Vasilica Dăncilă pare să nu înţeleagă nimic, chit că şi-a pierdut vremea vreo 9 ani prin forumul din capitala Alsaciei, în calitate de europarlamentar.

La Strasbourg, madam premier şi europarlamentarii PSD+ALDE lansau minciuni în cascadă (numai de ei crezute), în timp ce acasă purceaua zăcea moartă în coteţ. Şi la propriu, dar şi la figurat (în alte domenii). Mai pe-nţelesul tuturor, 12.000 de ţărani nedespăgubiţi pentru pierderea godacilor din gospodărie, doar câteva şcoli noi şi grădiniţe date în funcţiune din cele peste 2.500 promise în generosul program de guvernare, sute de şcoli desfiinţate şi de şomeri apăruţi în rândul profesorilor şi învăţătorilor, cel mai mic număr de elevi şi studenţi din ultimii 20 de ani, preţuri în continuă creştere la alimentele de bază, dar mai ales la utilităţile strict necesare unei vieţi civilizate (apă curentă, electricitate, gaze, acum şi la energia termică), perpetuarea unei economii axate în cea mai mare parte pe consum, îndatorarea continuă a ţării prin împrumuturi la dobânzile cele mai ridicate din Europa. Toate asemenea realizări măreţe având ca punct terminal amplificarea exodului românilor spre ţări din vestul continentului, recordul anului 1918, de 9 români plecaţi în fiecare oră,arătând cât de „iubit de români“ este acest guvern triumfalist despre care ne vorbea, inconştientă de ce scoate pe gură, persoana ajunsă printr-o conjunctură nefericită în fruntea Executivului din ţara noastră.

În loc să se răţoiască la oficialii europeni şi să le îndruge, în cascadă, un torent de minciuni dintre cele mai sfruntate, doamna despre care facem vorbire în această opinie gazetărească ar trebui să aibă curajul să-şi dea demisia din funcţia pe care pe nedrept o ocupă. Ce aşteptări să aibă românii de la un astfel de premier rătăcit prin istorie şi geografie, care merge în vizită la Podgorica şi crede că se află la Pristina, în Kosovo? Cum să crezi că ne reprezintă cu onoare un astfel de politician care vorbeşte o limbă păsărească („dezastre produse de calamităţi“, „probleme create datorită intemperiilor vremii“), făcând deliciul umoriştilor?

Este trist că astfel de personaje reprezintă România în lume. Vrând, nevrând ele sunt oglinda ţării, a poporului român, a naţiunii române. Dar, cum spunea un important reprezentant al mediului de afaceri român, asemenea oameni „s-au născut fără oglindă“.

Chiar dacă, în final, pentru România nu va fi activat acel înspăimântător art. 7, ţara noastră şi oficialii ei vor rămâne pentru multă vreme cu o imagine dezastruoasă în ochii acelor europeni care ţin la setul de valori din Tratatul UE. De aceea, în perspectiva preluării de la 1 ianuarie 2019, prin rotaţie, de către România, a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, mă „sparie gândul“, vorba cronicarului. Mă sparie că personaje ca Vasilica 20 20va trebui să prezideze reuniunile primilor miniştri din statele UE, să negocieze Brexit-ul, bugetul UE pe perioada 2021-2017 şi alte chestiuni importante cum sunt reformarea instituţiilor europene.Mă sparie că Olguţa-tramvai va fi chemată să prezideze reuniunile miniştrilor muncii şi protecţiei sociale; mă sparie comunicarea noastră cu partenerii proiectului european, pentru că, din informaţiile care circulă prin media, reiese că numai cinci miniştri din Cabinetul Dăncilă vorbesc fluent o limbă străină.

P.S. Cât de iubit este guvernul Dancilă, se vede şi din modul în care românii au dat importanţă Referendumului de sâmbătă şi duminică pentru modificarea Constituţiei în vederea redefinirii familiei. Deşi premierul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care a amputat pur şi simplu legea privind Referendumul, golindu-l de toate prevederile referitoare la siguranţa votului, dar şi prelungind cu încă o zi durata procesului de votare, prezenţa la urne a fost foarte slabă. M-aş fi dus cu toată convingerea şi la acest scrutin, dacă precedentul, din 2009, prin care românii au votat pentru un parlament cu 300 de senatori şi deputaţi, ar fi fost pus în aplicare.