Povestea românului care a compus imnul diasporei evreieşti. Cântecul este celebru în Israel: „Nicio ceremonie nu începea fără această melodie“

Aryeh Levanon a emigrat în Israel în anul 1951, împreună cu toată familia. Recent, s-a întors în vizită în oraşul natal, Focşani, şi şi-a împărtăşit povestea vieţii.

Aryeh Levanon, în vârstă de 84 de ani, este un muzician celebru în Israel, unde trăieşte de 65 de ani, după ce a emigrat împreună cu toată familia sa. A revenit Focşani în urmă cu câteva zile, pentru a dirija orchestra oraşului în două concerte eveniment, dedicate Zilei Unirii Principatelor şi aniversării a 150 de ani a celui mai prestigios liceu din Focşani, Colegiul Naţional "Unirea", al cărui absolvent este.

Aryeh Levanon s-a născut la Focşani în anul 1932, într-o familie de evrei, oraşul având la acea vreme o comunitate evreiască destul de numeroasă. Tot aici, Arieh a primit educaţia elementară şi a făcut primii paşi spre activitatea muzicală, fiind printre componenţii primei orchestre simfonice a Focşaniului, înfiinţată la sfârşitul anilor 40.

“În Focşani, până în 1947, când au venit comuniştii, exista o comunitate evreiască foarte organizată. Focşaniul avea 5.000 de evrei, cam 10% din populaţia oraşului. Aveam grădiniţa noastră, şcoală primară cu predare în limba ebraică ca limbă străină, aveam liceu şi se făceau foarte multe activităţi sportive. După desfiinţarea acestor şcoli, am fost nevoit să-mi continui studiile la Colegiul Unirea. Făceam studii de vioară în particular şi la Colegiul Unirea am fost invitat să dirijez corurile. Am fost coleg cu marii actori Leopoldina Bălănuţă şi Emanoil Petruţ, cu care făceam dese turnee la sate, eu ca dirijor de cor, ei ca recitatori”, mărturiseşte Aryeh Levannon.

Îşi aminteşte cu plăcere de cel care i-a pus arcuşul în mână, Ştefan Saica, dar şi despre colonelul Prisăcaru, primul dirijor al orchestrei oraşului, oameni care i-au influenţat oarecum decisiv cariera. Pentru că aşa au fost vremurile atunci, după crearea statului Israel, sute de mii de evrei au emigrat, la fel şi marea majoritate a comunităţii evreieşti din Focşani. Arieh avea 19 ani când, împreună cu părinţii şi sora sa, aveau să-şi înceapă o nouă viaţă în Israel. Bineînţeles, pe primul plan s-a aflat cariera muzicală a tânărului, care s-a înscris ca student la Academia de Muzică din Tel Aviv.

"Făceam facultatea şi, ca să câştig un ban, dimineaţa eram învăţător de muzică în şcoli. La 24 de ani am fost luat în armată, unde timp de doi ani am avut preocupări tot în acest domeniu. Am fost dirijorul unei trupe artistice a soldaţilor. Acolo cred eu că m-am apropiat de muzica uşoară, pentru că eu sunt cunoscut mai ales ca şi compozitor de muzică uşoară", spune Arieh.

Adevărata lansare în lumea bună a muzicii avea să se producă în 1968, când la cel mai cunoscut festival israelian de muzică tânărul Arieh Levannon a primit trofeul festivalului cu melodia "Erev ba" ("Când se lasă seara"), o melodie cu influenţe din folclorul evreiesc, care a fost extraordinar de bine primită de public. Melodia este celebră şi astăzi şi este considerată imnul neoficial al diasporei evreieşti.

"Ani de zile, nicio ceremonie nu începea fără această melodie. Practic, cu <<Erev ba>> am obţinut paşaportul către celebritate. În acelaşi an, am primit o bursă de la Guvernul Italian şi am studiat la Roma, cu Franco Ferrara, foarte celebru pe atunci. Nu putea să dirijeze prea mult pentru că era atât de pătruns de muzică în momentul când se afla la pupitru şi leşina instantaneu.Din cauza asta, s-a ocupat mai mult de muzica de film, pentru că aici se lucra cu decupaje. Tot la Roma l-am cunoscut şi pe Sergiu Celibidache, cu care am rămas bun prieten. Mă vizita de câte ori venea în Israel. Un tip foarte dificil ca persoană. Toţi din orchestră aveau frică de el. Am studiat doi ani cu el şi este omul care m-a influenţat cel mai mult în domeniul dirijoral”, spune Arieh Levanon.

În cariera sa, Arieh Levannon a scris o frumoasă pagină în muzica israeliană, dirijând cele mai importante instituţii culturale din Tel Aviv, fiind zeci de ani colaboratorul televiziunilor şi radiourilor din această ţară. Pentru activitatea sa muzicală a fost distins cu cel mai înalte distincţii.

Arieh spune că nu a mai recunoscut oraşul Focşani, iar casa în care s-a născut şi a copilărit, de  pe Strada Mare, nu mai există astăzi.

Muzicianul are trei fete, una matematiciană, alta avocată, iar cea mică l-a urmat în carieră, fiind profesoară de violă la Academia de Muzică din Tel Aviv. Toate cele trei fete îi sunt alături în Tel Aviv şi i-au dăruit cinci nepoţi care îi bucură lui şi soţie sale bătrâneţile.