Povestea monumentului conservatorului Nicolae Filpescu, care "se odihneşte" între gunoaie

Nicolae Filipescu s-a remarcat în mod deosebit prin înfocarea cu care a susţinut intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta, pentru eliberarea Transilvaniei.

În Focşani se află bustul unei personalităţi naţionale fără nicio legătura   cu oraşul nostru. Este vorba despre  Nicolae Filipescu, cel care conform site-ului enciclopediaromaniei.ro/wiki/  a   fost un  publicist, om politic, conducător al Partidului Conservator, deputat şi ministru, primar al Capitalei.

S-a remarcat în mod deosebit prin înfocarea cu care a susţinut intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta, pentru eliberarea Transilvaniei.

"Este vorba de un adevărat  reprezentant  al neamului românesc şi e cel puţin  curios că în Capitală  nu se găseşte, cu excepţia unei străzi, niciun monument de recunoştinţă  închinat acestui  mare patriot.  La Focşani, însă, lucrurile au stat altfel, autorităţile locale hotărând  în anul 1928  să-i ridice un bust tocmai în faţa Teatrului Pastia, fapt ce a produs filantropului nostru mari nemulţumiri. Maiorul Gheorghe Pastia  consemnase încă din actele de donaţie dedicate  înălţării  primului său edificiu că nu va fi de acord niciodată  să  se aşeze  în fata operei sale vreo statuie sau ceva de acest fel, nici pentru el şi nici pentru altcineva, ca să nu ştirbească  din măreţia frumoasei construcţii. Cei din trecut  au încălcat această dorinţă a filantropului   şi au decis să amplaseze bustul lui Nicolae Filipescu exact acolo unde Pastia nu l-ar fi vrut pentru nimic în  lume.  Patru ani mai târziu, în 1932 , alţi edili au vrut să mute bustul lui Nicolae Filipescu, în piaţa Bigului central de azi, iar în locul lui să-i ridice lui Pastia un monument de bronz. Ambele proiecte au rămas neîndeplinite, încă şapte  decenii, abia în 2004, Nicolae Filipescu găsindu-si locul în fata Biserici Catolice, iar chipul lui Pastia lângă prima sa creaţie, Teatrul.

Din păcate, bustul lui  N. Filipescu a ajuns într-un spaţiu care deşi  bine poziţionat ca amplasament este departe de a fi îngrijit corespunzător. Rămâne de văzut cum vor înţelege autorităţile   să  respecte acest simbol, dacă nu al oraşului nostru,  măcar al  României, iar dacă nu vor schiţa niciun gest, mai există o cale de rezolvare.

Statuia în cauză are  o speranţă de existenţa mai mare decât noi, muritorii  şi este imposibil ca în viitor să nu prindă vremuri mai bune, autorităţi responsabile  şi oameni mai cuviincioşi,  care  să-i acorde atenţia cuvenită", scrie istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.