Povestea unei farmacii din alte vremuri. Comuniştii au întrerupt o tradiţie dusă de trei generaţii

Familia Oravetz a rămas celebră în epocă prin celebra farmacie. Au fost trei generaţii de farmacişti care au făcut istorie mai bine de 100 de ani.

În anul 1841, printr-un hrisov domnesc, la Focşani avea să se deschidă prima farmacie care a existat vreodată în zonă şi care avea să dăinuiască mai bine de un secol, până la venirea comuniştilor la putere.

Hrisovul, dat de domnul Moldovei, Mihail Sturza, consemna printre altele: “Aducându-ne la cunoştinţă că târgul Focşani, după populaţia de azi, are neapărat nevoie a se deschide încă o spiţerie, pe lângă acelea ce se găsesc, am primit înştiinţare că spiţerul Ştefan Oravetz are însuşirile cuviincioase şi fiind trecut prin cercetarea comisiei doctoriceşti, a cerut cu jalba a i se da voie a deschide şi a ţine spiţerie în acest oraş. Drept pentru care domnia noastră cu părintească îngrijire ce avem pentru sporirea a tot felul de industrii aducătoare de folos ţării, prin acest al nostru domnesc hrisov, dăm domnului Ştefan Oravetz dreptate a deschide şi a ţine spiţerie în târgul Focşani, scutit de orice dare, datoare fiind spiţeria doar a da doctorie fără plată la oamenii săraci”.

Farmacia a fost înfiinţată de Ştefan Oravetz, venit la focşani din Imperiul Austro-Ungar, un tip interesat de lumea medicinei, dar care s-a specializat în farmaceutică.

Născut în anul 1808, Ştefan Oravetz a făcut ucenicie la un celebru farmacist din Ungaria, de unde a obţinut şi diplomă eliberată de Universitatea Regală Pestană de Ştiinţe. Cum diploma nu-i permitea să profeseze în Imperiu, a ales să-şi deschidă afacerea farmaceutică la Focşani. Timp de mai bine de două decenii, farmacia care îi purta numele şi a funcţionat pe Strada Mare, ulterior mutându-se pe strada Centrală, unde farmacistul şi-a clădit un sediu propriu.

La parterul clădirii se afla farmacia, iar etajul era folosit ca locuinţă pentru farmacist şi soţia lui, Amalia, nepoata medicului personal al domnitorului Al. I. Cuza.

Farmacia Oravetz FOTO: Colecţia Sorin Tudose

Ştefan Oravetz şi soţia sa au avut un băiat, Albert, care deşi şi-a pierdut părintele încă din adolescenţă a preluat şi dus mai departe tradiţia familiei. Timp de 46 de ani, din 1885 şi până în 1931, Albert s-a ocupat de farmacie, având o bună reputaţie dar contribuind şi la formarea unor noi farmacişti de clasă.

“Tanărul Albert face şcoala primară la Braşov, gimnaziul la Bratislava, restul studiilor făcandu-le în Bucureşti.

Din nefericire, îşi pierde tatăl la varsta de 14 ani, Ştefan Oravetz prăpădindu-se la 12 martie 1869 la doar 61 de ani. Cum Albert era minor la data respectivă, farmacia este arendată pe rand lui Ghedeon Sigmund, Anton Luide şi Frederic Remer. În 1885 conducerea farmaciei este preluată de Albert, acesta ocupandu-se de ea pană în penultimul an din viaţă, adică pană în 1931”, spune Sorin Tudose, un pasionat al Focşaniului de altădată.

După 1931, cu un an înainte de moartea lui Albert, farmacia a fost preluată de fiica lui, Alexandra Oravetz, devenită Alaci prin căsătorie. Aceasta era proaspătă licenţiată a Facultăţii de Farmacie şi a condus cu pricepere afacerea moştenită. În 1941, cu ocazia împlinirii unui secol de activitate a farmaciei, aceasta organizează o mare festivitate, pentru a cinsti memoria înaintaşilor.

"La 1841 deschide farmacia în Focşani şi anume în actualul local al restaurantului Vrancioaia. În acea epocă, pe cand în ţara noastră nu se găseau încă nici şcoli şi nici manuale de specialitate, farmaciştii aduceau cunoştinţele acestei ştiinţe de peste hotare, unde erau în continuă dezvoltare. Păstrăm de la bunicul o farmacopee Italiană din 1745 precum şi farmacopei germane şi austriece, de pe cari prepara el singur medicamentele. (…) Din arhivele vechi ce păstrăm încă, se constată cum bunicul aducea din Germania toate cele trebuincioase”, spunea celor prezenţi Alexandrina Oravetz.

Cele trei generaţii Oravetz, Ştefan, Albert, Alexandrina FOTO: Sorin Tudose

Din păcate, Alexandrina a murit foarte tânără, în 1943. Fiica acesteia a devenit la rândul ei farmacist, dar naţionalizarea comunistă  din 1948 a dus la dispariţia farmaciei, respectiv distrugerea tradiţiei.

“Această farmacie Oravetz a rezistat mai bine de o sută de ani, generaţie după generaţie, membrii ambiţioşi ai familiei absolvind studiile de specialitate cerute de meserie, dar şi administrând corespunzător afacerea, astfel încât înclin să cred că dacă nu venea regimul comunist, cu naţionalizările lui, de după 1948, şi azi farmacia Oravetz ar fi funcţionat”, potrivit lui Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.