„Papură Vodă“, domnitor real sau personaj de legendă

Ştefăniţă Lupu a condus Moldova între 1659-1661

Expresia care face referire la Papură Vodă este folosită de peste 350 de ani, când peste teritoriul Moldovei s-a abătut o mare calamitate.

Fiecare dintre noi am auzit cel puţin o dată în viaţă vorbindu-se despre România ca fiind Ţara lui Papură Vodă. Practic, este o expresie  spusă cu sens peiorativ, prin care se doreşte să se atragă atenţia că în acest teritoriu domneşte haosul. Însă Papură Vodă a existat şi nu a fost un domnitor dintr-o legendă, aşa cum ar părea după nume, ci este porecla primită de fiul domnitorului moldovean Vasile Lupu.

Din epoca sa au rămas astăzi expresiile “Pe Vremea lui Papură Vodă” şi “În ţara lui Papură Vodă”, referitoare la locuri şi timpuri de tristă amintire.

Ştefăniţă Vodă a condus Moldova aproape doi ani, de la 1 decembrie 1659 şi 29 decembrie 1661, o domnie tulburată atât de jocuri politice, cât mai ales de foametea cumplită care a cuprins ţara. Sub domnia sa, oamenii au fost nevoiţi să se hrănească cu papură, lucru pe care îl evocă în lucrările sale şi scriitorul Alexandru Vlahuţă.

“În anul 1660 e o aşa secetă şi uscăciune în toată Moldova, că nu se zăreşte frunză pe copac, şi drumurile nu se mai osebesc de ţarine, şi vitele mor pe câmp, şi oamenii mănâncă papură uscată, de unde i s-a şi tras porecla de „Papură-Vodă” domnului de-atunci, noului domn Ştefăniţă, un copilandru de vro 16 ani, fecior lui Vasile Lupu”, potrivit lui Vlahuţă.

Cel mai probabil, autorul României Pitoreşti a citit scrierile cronicarului Miron Costin, boier şi diplomat moldovean, contemporan cu domnitorul Moldovei. Acesta scria aşa la mijlocul secolului XVII: “oamenii mânca(u)…papură uscată în loc de pâine…, poreclea şi pre Ştefăniţă-Vodă, de-i dzicea Papură-Vodă”.

Destin trist

Tot în timpul domniei sale, în Moldova, a trecut şi printr-o cumplită epidemie de ciumă, dar şi o invazie de lăcuste.

Ştefăniţă Lupu (1641-1661) a avut şi un destin trist. La doar 12 ani a stat întemniţat timp ce cinci ani, împreună cu mama sa, într-o fortăreaţă la Bistriţa, după ce tatăl său, domnitorul Vasile Lupu, a fost detronat.

Otomanii l-au numit în 1659 voievod pe tronul Moldovei, în locul lui Gheorghe Ghica, apreciindu-i mintea ageră, dar calamitatea care s-a abătut peste ţara sa, provocată de secetă, i-a adus tânărului domnitor porecla de Papură Vodă. Istoricii spun că în scurta sa domnie, Ştefăniţă-Vodă i-a “deranjat” ре aproape toţi vecinii din Transilvania, Polonia, Crimeea, Ţara Românească, Ucraina, fără a ieşi însă din cuvântul  vizirilor otomani din familia Koprulu.

Ştefăniţă Vodă a murit la doar 20 de ani, la Tighina, după ce s-a îmbolnăvit în timpul misiunii sale de a-i ajuta pe turci să-şi construiască cetăţi de apărare împotriva cazacilor.

În afară de “Papură Vodă”, Ştefăniţă Lupu  a mai avea şi alte porecle determinate de fizicul şi purtările sale: “Ştefan slăbănogul”, “necoptu în vârsta sa”.