Obiceiuri de nuntă în Moldova. Unde a existat tradiţia „batistei de schimb“, prin care însurăţeii erau încredinţaţi că vor fi împreună şi după moarte
0
Despre regiunea Moldova se spune că şi-a păstrat cel mai bine tradiţiile, acestea fiind cele care domină întregul ritual de nuntă.
Pe vremuri, pregătirile pentru o nuntă erau extrem de complexe, iar evenimentele prin care cuplurile îşi începeau viaţa de familie durau şi câteva zile.
Nunţi cu tradiţii mai regăsim şi azi, în special pe la sate, în timp ce oraşele merg pe modernitate.
Am reţinut câteva obiceiuri, unele pierdute ca tradiţie, altele puse în valoare şi în zilele noastre.
În Vrancea, o piesă de port popular a trezit un interes deosebit etnologilor: “şervetul de schimb". Şervetul era de fapt o batistă, lucrată în casă, cu broderie, obiect nelipsit de la nunţi.
“Exista în trecut obiceiul ca la nuntă mireasa să se ofere ginerelui aşa zisul şervet de schimb, bogat împodobit cu broderii. Jumătate din şervet aparţinea ginerelui iar cealaltă jumătate miresei. Fiecare din ei, la moarte, era îngropat cu partea lui de şervet”, după cum scrie Sara Bendis în lucrarea “Portul popular din Ţara Vrancei”.
Semnificaţia acestei tradiţii era că soţii se vor recunoaşte pe lumea cealaltă după jumătăţile de şervet primite la nuntă.
Un alt obicei care exista în Moldova se referea la respectul faţă de părinţi. Tinerii miri erau cei care în ziua nunţii mergeau în faţa celor care le-au dat viaţă şi îşi cereau iertare pentru cele „greşite cu voie şi fără voie”.
Miri cu mai mulţi naşi
Specific zonei Moldovei este şi alegerea de către miri a numărului de naşi, mai existând şi în zilele noastre tineri căsătoriţi care vor să fie năşiţi de două sau mai multe perechi de părinţi spirituali, ceea ce arată, în accepţiunea etnologilor, o situaţie materială mai bună a mirelui, cel care are în sarcină alegerea “nănaşilor”. Aceştia au o mare responsabilitate la o nuntă, ocupându-se de procurarea accesoriilor de gătit mireasa, de lumânările de nuntă.
La fel de adevărat este că naşii erau răsplătiţi la nuntă cu tot felul de cadouri, folositoare în casă, aşa numitele plocoane, care pe vremuri se rezumau la covoare sau prosoape ţesute în casă şi colaci sau cozonaci.
Tot un obicei din Moldova este punerea de flori în piept, personajele principale, mirii, naşii, socrii, domnişoarele de onoare şi cavalerii fiind diferenţiaţi de ceilalţi participanţi la nuntă după mărimea florii din piept. La sate, se mai păstrează tradiţia purtării de către naşi a unor ştergare populare, aşezate pe umeri, iar mirilor le sunt prinse în piept bancnote, pentru a arăta prosperitatea în cuplu.
Bradul, simbolul bărbăţiei
În zona de sud a Moldovei se mai păstrează şi astăzi obiceiul bradului împodobit, care dăinuieşte şi în alte colţuri ale ţării. Dacă în Vrancea bradul este pus în ziua nunţii la poarta mirilor, ca semn că acolo locuieşte un cuplu tânăr, în alte părţi ale Moldovei bradul este purtat în fruntea alaiului de nuntă. Tradiţia românească spune că bradul de nuntă simbolizează vigoarea bărbatului şi viaţa îmbelşugată a tinerilor căsătoriţi.
Dansul găinii
Jucatul găinii este un alt obicei care încă se mai păstrează, în special la sat, unde o bucătăreasă sau participantă la nuntă dansează în faţa naşului cu o găină gătită şi împodobită. Naşul este de altfel şi beneficiarul delicateţei, dar numai după ce-şi va mulţumi dansatoarea găinii cu banii ceruţi de ea.
Darul de nuntă este un alt obicei care există în Moldova. Dacă la oraşe mai rar se găsesc nunţi unde mirii sunt răsplătiţi cu bani de către nuntaşi prin strigare, astăzi fiind la modă plicul, la sate tradiţia darului cu strigare nu s-a alterat foarte mult. În zona Sucevei, darul de nuntă poartă denumirea de “închinatul paharului dulce”, unde un bărbat cu vorbele la el îi ia pe rând pe naşi, socri şi ceilalţi invitaţi să contribuie cu bani pentru viitorul cuplu, răsplata fiind un pahar de vin dulce.
Petrecerea până la ziuă
Neapărat în Moldova petrecerea de nuntă durează până dimineaţa în zori iar trecerea miresei la statutul de soţie are loc printr-un mic ritual de scoatere a voalului pentru a i se pune pe cap un batic. Voalul ajunge în posesia unei fete necăsătorite, aceeaşi care a reuşit să prindă buchetul miresei. În Bucovina, se poartă “mascarea miresei”, tânăra soţie fiind pusă să se schimbe de rochie, pe care apoi o dăruieşte unei fete care urmează să se căsătorească.
Tradiţia nunţilor din Moldova mai spune că după odihna de după nuntă, petrecerea trebuie să continue cu aceeaşi amploare. Dacă pe vremuri nunta dura trei zile şi trei nopţi, astăzi protagoniştii nunţilor se reunesc la ciorba de potroace cu nuntaşii apropiaţi, pentru a depăna din momentele de la nuntă.
Se încarcă comentariile...
