Evenimentul lansării cărţii „Vrancea Altfel” nu a durat mai mult de o oră, dar mi s-a părut că au trecut trei, pentru că totul a fost intens, condensat şi am văzut atâţia oameni frumoşi şi am aflat atât de multe, încât am crezut că ceasul meu a luat-o razna. 

Dan Nichita, secondat de soţia sa, Silvia Vrânceanu, şi-a întâmpinat fiecare invitat, iar cei speciali îşi aşteptau rândul pentru deschiderea evenimentului: prof. Gabriela Obodariu, preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia Vrancea şi Alina Mungiu Pippidi, preşedinte al Societăţii Academice Române.

Într-un sondaj al Alinei Mungiu Pippidi, realizat prin anul 1991 cu ajutorul I.M.A.S, necesar a fi publicat în teza sa de doctorat intitulată „Românii de după `89”, vrâncenii (ca şi alte grupuri din alte judeţe) au fost rugaţi să răspundă la două întrebări, simple, dar elocvente. Prima dintre ele suna cam aşa, citez: „Cu toate defectele lumii, Ceauşescu a fost un lider bun, aşa cum ne-ar trebui şi astăzi?”, la care aproape 80% au răspuns ca da, dacă s-ar „coafa” pe ici colo, ar fi un lider care încă ne-ar trebui şi tot cam atâţia au considerat că  „un sistem politic bun nu are nevoie de mai multe partide şi că un singur partid e ultrasuficient, a fost cea de-a doua întrebare la care au avut acest răspuns majoritatea vrâncenilor.

„Ce s-a intamplat în Vrancea, între cele două momente, cel al realizării sondajului şi cel al momentului de acum o lună, a fost ceva extrem de pozitiv” spune Alina Mungiu Pippidi. Poate nu e cine ştie ce, dar „există acum o „Romania curata” în Vrancea, o gazetă locală opozantă, poate un blog-două, nişte întreprinzători care nu au avut nevoie de sprijin din partea puterii, poate că nu au facut ei avere, dar au rămas verticali şi încă ceva:  o tabletă care poate capta orice eveniment, o pagina de facebook, telefoane mobile, dar şi mulţi români care au plecat în străinătate şi nu mai pot fi păcăliţi” mai completează domnia sa. Ceea ce nu ştiu manipulatorii, este faptul că acum, în era tehnologiei şi a internetului, nu mai poţi minţi oamenii.

Nu aş putea să o contrazic, nici eu şi cred că nici auditoriul. Cred că am trăit, cei prezenţi acolo, într-o Vrance  închistată, a unor limite impuse de frică, de teama represiunii resimţită în trecut şi pe care prezentul continuu a pus stăpânire uşor, pe fondul unei vulnerabilităţi deja instalate. NU aş putea să o contrazic pe doamna Mungiu, pentru că ce am auzit de la domnia sa văd oricum pe chipurile şi reacţiile oamenilor. Trăiesc iluzii şi speranţe într-o boală lungă, o sărăcie cumplită şi accentuată, care în loc să dispară în capitalism, a aruncat majoritatea în nostalgia comunismului. Dar socialismul-democrat din capitalism încă mai există prin promisiuni, iar prima mare schimbare s-a produs la nivel de municipiu (cel puţin) în urmă cu o lună.


În Vrancea nu există opoziţie. Nu există partide de opoziţie. Există pe ici colo, oameni cu atitudine civică, uşor de intimidat, insuficient de curajoşi să meargă până la capăt. Dacă se iscă un protest, câţiva oameni nu reuşesc să convingă, aşa cum bine spunea şi doamna Pippidi: „singur să rămâi, este mai greu să convingi”, iar câteva bloguri, un ziar de opoziţie şi altul echidistant se constituie mai greu într-un nucleu consolidat şi greu de dărâmat, dar poate fi un prim pas în construcţia unui „cerc VIRTUOS”.

Unul dintre acei oameni cu atitudine civică este Dan Nichita, autorul cărţii abia lansate, „Vrancea Altfel”, pentru că se vrea o atitudine „altfel” şi el a reuşit să convingă prin intermediul scrierilor de pe blogul VranceaAltfel.ro şi articolele dintr-un ziar local (toate adunate în acest volum), că există opoziţie, că există o critică şi o atitudine civică, poate că nu atât de puternică precum un partid, dar suficient de cunoscătoare a elementelor de ”subsol”, încât să combată cu argumente şi să reuşească să convingă.

Absolvent de matematică şi FacultăţiI de Drept, Dan Nichita s-a retras din politică, după ce a fost o vreme un deputat tânăr PNŢCD-ist (la doar 29 de ani), acum rezumându-se la avocatură şi publicistică. L-am cunoscut personal doar la evenimentul de lansare şi m-am bucurat să-l aud, chiar dacă i-am citit o parte din scrierile din mediul online cu mult înainte. M-am bucurat de invitaţie şi de faptul că am avut ocazia să observ că mai există oameni care au atitudine, care atacă faptele incorecte şi erorile de sistem, injusteţea şi nu neapărat puterea sau partidul. 

Gâtuit de emoţie şi admirat de soţie şi cititorii prezenţi ori absenţi din varii motive, Dan Nichita era vizibil copleşit de faptul că participă la propriul său eveniment. Şi-a adus aminte că i s-a spus că „nu are mereu peniţa la el”, că unii l-ar acuza de „antitalent”, dar nu a renunţat să aibă curaj să se exprime, aşa cum i-a plăcut mereu să creadă că e liber cugetător într-o societate nou democratică. În multe momente m-am pierdut în gândurile dumnealui exprimate acolo şi m-am gândit şi eu, câteva secunde, de câte ori mi-am pierdut şi eu încrederea în mine atunci când cineva mă ataca voit sau nu. Talentul ţine de percepţie oricum. Curajul de a scrie însă, nu-l are toată lumea!

În concluzie, probabil că am lungit-o cam mult, evenimentele culturale de provincie sunt absorbite poate mai intens, pentru că se întâmplă mai rar decât în capitală şi ne-am dori mereu să avem parte de lansări interminabile, de carte.

Lansarea volumului „Vrancea Altfel” la Alexandria Librării din Promenada Mall, Focşani, din data de 13 noiembrie 2014, a fost un eveniment cu OAMENI şi despre OAMENI, în care s-au accentuat noţiuni de democraţie şi meritocraţie.

Volumul este sută la sută vrâncean, scris de un vrâncean, editat la o editură vrânceană, finanţată de autor şi vândută în librării la preţ de editură, fără adaos comercial. Acest preţ reprezintă, după cum spunea chiar Dan Nichita, chiar autograful autorului pentru cititorii săi.
Păi, aşteptăm volumul al doilea, cu speranţa că nucleul unui „cerc virtuos” se va forma şi consolida, iar vocea opoziţiei va determina mereu PUTEREA să respecte cetăţenii, nu doar formal sau informal, ci prin fapte juste şi concrete.

Nu avem nevoie de petreceri sau felicitări aniversare, avem nevoie de respect şi prosperitate într-o societate a noastră, pe care o merităm! Felicitări Dan Nichita! Prin tine, acum, avem o primă Vrancea Altfel! Important este să fii şi înţeles!