Nu mor câinii când vor parlamentarii!

Sau aşa ar trebui! Nu ştiu unde le-a stat capul atunci când au propus aberaţia cu limitarea numărului de câini, dar am impresia că parlamentarii noştri nu se debarasează de obiceiul de a face legile pe genunchi.

Un ciobănesc mioritic este mult mai greu şi costisitor de crescut decât o oaie, dar un exemplar  salvează un sfert de turmă. Pentru un crescător este esenţial!

Numai cine nu ştie cum se cresc oile poate să propună o asemenea lege. Unde o fi oare domnul Gigi în ecuaţia asta? Pro ciobani, ori pro parlamentari?

În zonele de deal şi de munte, ocupaţia principală o reprezintă creşterea oilor şi a caprelor. Este inutil să vă spun ce tradiţie există în ţara noastră, dar încerc să vă redau câteva situaţii din zona în care locuiesc. În familia mea, extinsă, se nimereşte să fi avut câţiva membri pasionaţi de creşterea oilor şi a caprelor. Ei da! Nu e nimic rău în asta şi nici eu nu mă simt neam de cioban! Dimpotrivă!

Dar ştiu că fără un „Mureş” şi alţi patru ca el, de fiecare dată, nici turma de oi, nici turma de capre, nu ar fi scăpat în munte, pe timpul păşunatului estival, fără să fie mâncate de urşi şi lupi.

Cel puţin în Vrancea, urşii şi lupii au o inteligenţă aparte. Sunt capabili să stea la pândă zile şi nopţi la rând, cercetează mai ceva ca detectivii, iar când atacă, o fac atât de inteligent, încât se nimereşte să o facă fix atunci când toţi cad sub somnul adânc al lunii pline din noaptea senină. Urşii sunt capabili să smulgă scândurile din gard aşa cum ar face-o un om şi să le aşeze alături. Ai putea să juri că nu a pus ursul laba.

NU câinii reprezintă problema! Câinii salvează animalele pe care le păzesc şi, mai mult de atât, viaţa ciobanilor atacaţi de urşi sau alte lighioane, în sălbăticie. Se nimereşte ca în munţii şi dealurile noastre, cu păşuni, să nu fie semnal la telefon. Dacă nu ar fi un ciobănesc fidel, viaţa ciobanului ar fi pierdută. Deodată îţi sare în faţă o ursoaică şi dacă nu ai copacul în care să te urci, vai de tine. Ori prinzi viteză printre văi şi culmi, ori te laşi cu aorta despicată.

De unde salvamont sau prim ajutor când nici semnal  de urgenţă nu există? Munţii Vrancei se încadrează şi am două exemple concrete de atacuri, în aceeaşi familie a mea!

Cu toate că exemplele în cauză au renunţat la activitate, nu înseamnă că ceilalţi crescători trebuie să admită o asemenea inepţie de lege. Fiecare trebuie să aibă atâţia câini câţi sunt necesari turmei. Ciobanul însuşi are cea mai buna idee, nu parlamentarul!

Parlamentarul ar trebui să locuiască mai întîi la stână, să mulgă oile de trei ori pe zi, să alerge după capre, să se spele doar cu roua muntelui, să stea treaz laolaltă cu câinii, abia apoi să-şi voteze pensii speciale şi să limiteze numărul de câini inofensivi pentru fauna cinegetică! Să fim serioşi!

Extinderea de locuri la puşcărie pentru braconieri şi alţi hoţi când o votaţi, dragi parlamentari?