Misterele „Căldărilor Zăbalei” - bucăţile perfecte sculptate în Munţii Vrancei, aproape imposibil de parcurs de oameni
0
Din anul 2000, "Căldările Zăbalei", din Munţii Vrancei, a devenit arie protejată de tip mixt, datorită florei şi faunei întâlnite în perimetrul care măsoară peste 350 de hectare. Specialiştii spun că traseul printre ”căldări” este unul extrem de anevoios, aproape imposibil de parcurs de turişti.
„Căldările Zăbalei” este o rezervaţie naturală care se află pe teritoriul administrativ al comunei vrâncene de munte Năruja. Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de peste 350 de hectare, un loc de o frumuseţe extraordinară, dar puţin călcată de turişti, din cauza faptului că traseul este unul lung, ce nu poate fi parcurs într-o singură zi.
Zona a fost încadrată în urmă cu 25 de ani într-un regim de protecţie, iar din anul 2000 există şi lege care ocroteşte acest monument al naturii din Munţii Vrancei.
„Căldările Zăbalei sunt de fapt nişte marmite de evorsiune, adică excavaţii aproape circulare formate de vârtejurile apei curgătoare, sculptate în pachete compacte de gresii”, ne spune profesorul de geografie Alexandra Tătaru.
„Este impresionant cum natura poate da naştere unor forme atât de frumoase, interesante şi perfect finisate. Adevărat ca natura este cel mai bun sculptor”, povesteşte un turist care a străbătut această zonă.
Zona este cu totul şi cu totul remarcabilă, datorită acestei hidrogeormorfologii a albiei pârâului Zăbala, dar şi pentru pădurile, flora şi fauna întâlnite pe întreaga întindere.
Cercetătorul vrâncean Simion Hârnea, om al locurilor, născut la Năruja la 1898, scrie în cartea sa „Locuri şi legende vrâncene” despre frumuseţea „căldărilor”, loc de îmbăiere pentru haiduci.
„Aici natura îţi deschide în faţa ochilor o minunată privelişte plină de sălbăticie şi greu de descris în toată măreţia ei. În faţa stâncilor de granit, îngrămădite unele peste altele, ca zidurile unei vremi de mult uitate, Zăbala îşi domoleşte mersul său şi, încreţindu-şi undele, pare un cavaler medieval în zale ce se pregăteşte de luptă grea. Se aruncă apoi în copca unor stânci smălţuite de vreme, unde se sfarmă într-o puzderie de stropi şi, înfuriată, fierbe zgomotos ca într-o căldare. După ce scapă din această capcană, îşi continuă mersul peste nişte lespezi de forma unor scoici uriaşe, aşezate unele lângă altele, ca şi cum ar fi fost zidite anume de măiestria unor zidari fără pereche, alcătuind laolaltă un fel de scoc cu multe praguri, peste care apa îşi aruncă mereu undele înspumate şi certăreţe, până ce reuşeşte, în cele din urmă, să scape de încătuşarea uriaşă a celor doi munţi. Bacii cei vechi povesteau că aici, în găvanul stâncilor, haiducii de altădată se scăldau şi îşi spălau şi uscau rufele în liniştea şi tainele pădurii", povesteşte Simion Hîrnea.
De altfel, rezervaţia naturală Căldările Zăbalei a fost declarată sit Natura 2000 şi desemnată zonă cu rol de coridor ecologic de tip preliminar în cadrul reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea.
Ca să ajungeţi la “Căldările Zăbalei” trebuie să urmaţi drumul forestier care urmăreşte albia râului Zabăla, in continuarea drumului judetean Dj 205 A Focsani – Nereju, apoi drumul forestier pe valea Zărna Mică. Traseul turistic este marcat cu punct albastru până în Muntele Furu.
Vă mai recomandăm:
Drumeţie pe Cheile Tişiţei, în „canionul“ Vrancei
Poţi admira în voie floarea de colţ, considerată regina florilor, teiul sălbatic, brusturele negru, diverse specii de brazi, pini sau ferigi. Păstrăvul se zbenguie în voie în apele Tişiţei, capra neagră se fereşte, timidă, de turişti, pasărea-fluture zboară în voie din brad în brad, iar râsul, jderul, ursul brun şi lupul sălăşluiesc în zonele neumblate.
Departe de agitaţia oraşelor, o zonă turistică ferită pe nedrept de mediatizare te desfată cu peisaje uimitoare.
Se încarcă comentariile...
