La 100 de ani şi 100 de zile, veteranul Ion Lungu a fost onorat de ministrul Apărării Naţionale cu diploma de excelenţă FOTO-VIDEO
0
Generalul de brigadă Adrian Tonea i-a înmânat sublocotenentului (rtr.) Ion Lungu diploma de excelenţă şi fotografia de onoare oferite de Mircea Duşa.
Sala Cercului Militar a găzduit astăzi o ceremonie închinată veteranului Ion Lungu, devenit anul trecut sublocotenent în rezervă, care a fost onorat de ministrul Apărării Naţionale cu o diplomă de excelenţă şi o fotografie de onoare făcută cu prilejul vizitei demnitarului la Focşani, la sărbătoarea de 24 ianuarie.
Atunci, ministrul Mircea Duşa l-a cunoscut pentru prima dată pe Ion Lungu şi a rămas impresionat de povestea de viaţă a veteranului, care s-a remarcat prin fapte de armă şi pe front, în cel De-al Doilea Război Mondial.
Ion Lungu s-a născut pe 1 noiembrie 1912 în satul Marşeviţa, ţinutul Hotin, în Basarabia. A absolvit şcoala primară în satul natal, iar în perioada 15 martie 1934-20 februarie 1937 a efectuat stagiul militar la Regimentul 32 Dorobanţi-Suceava, unde a avut gradul de fruntaş.
În 1940 a fost concentrat iar între octombrie 1942 şi noiembrie 1944 a făcut parte din efectivele Regimentului 32 Dorobanţi, ce a luptat pentru eliberarea teritoriului naţional.
În cadrul ceremoniei de astăzi, comandantul Garnizoanei Focşani i-a înmânat o plachetă de onoare sublocotenentului (rtr.) Ion Lungu, la eveniment fiind prezenţi şi primarul Decebal Bacinschi şi prefectul Cătălin Popescu. Cu această ocazie, Ion Lungu a ţinut o lecţie de istorie celor prezenţi în număr mare în sală.
Foto
Ion Lungu a fost onorat cu diploma de excelenţă gallery-link
Citiţi mai jos povestea vieţii lui Ion Lungu
NĂSCUT: 1 Noiembrie 1912, la Marşeniţa, judeţul Hotin, Basarabia
STUDII: Liceul Economic Focşani
OCUPAŢIE: pensionar
FAMILIA: Un fiu
Nea Ionică, cum i se adresează cunoscuţii, este un personaj în Focşani. Îl întâlneşti la tot pasul, la fel de activ şi de sprinten ca în tinereţile sale, când străbătea zilnic zeci de kilometri pentru a împărţi oamenilor pensiile şi plicurile cu veşti.
Asta pentru că, la viaţa sa, simpaticul bătrânel a fost poştaş de meserie. Ion Lungu s-a născut în Basarabia, înainte de primul război mondial, şi a avut o copilărie plină de privaţiuni. Avea doar patru ani când cazacii i-au gonit familia din sat.
“Nu eram bun de mers pe jos, dar nici în braţe nu mă putea ţine mama. Aşa că la îndemnul cazacului care mânuia sabia deasupra capului am fost luaţi mai mult pe sus şi duşi în marş forţat în satul Mămăliga, unde am făcut foame, dar ne-am adăpostit de război”, povesteşte cu tâlc veteranul.
A urmat al doilea război mondial şi refugiul din Basarabia mamă, perioadă a veţii care-i trezeşte amintiri dureroase. S-a stabilit în 1944 la Horezu, în Vâlcea, pentru o scurtă perioadă, iar până în 1963, când a venit la Focşani, a străbătut ţara în lung şi în lat.
A ieşit la pensie din meseria de poştaş, dar tot în acel moment avea să înceapă un nou capitol din viaţa tumultuoasă a lui Ion Lungu.
Licean la 70 de ani
Pentru că i-a plăcut cartea, dar nu a avut posibilitatea să-şi finalizeze studiile, la vârsta de 68 de ani s-a înscris la liceu.
“Am fost dornic de învăţătură, dar vremurile vitregi nu m-au ajutat să termin şcoala la vârsta potrivită. Am absolvit Liceul Economic la vârsta de 72 de ani, cu diplomă de comerţ-contabilitate. Cel mai mult mi-a plăcut istoria, în care sunt autodidact. Dau lecţii la mulţi profesori”, se mândreşte nonagenarul.
Şi-a dorit foarte mult să facă şi facultatea de istorie, dar moartea soţiei l-a întors din decizie. Implicarea în problemele comunităţii l-a adus pe Ion Lungu, în anul 2000, din postura de simplu spectator al vieţii citadine în cel de consilier local.
Singurul consilier local octogenar
“Totdeauna am venit cu propuneri în folosul oamenilor şi pot să spun că am lăsat ceva palpabil în urma mea. Rampa de urcare şi treptele de lîngă hala comercială sunt opera mea”, se laudă Ion Lungu.
Are un fiu şi un nepot, de care este mândru, însă şi la această vârstă înaintată se descurcă singur.
“Mă pricep la ale casei. Pentru că am fost mezinul casei, mama m-a avut mereu de ajutor fiindcă nu a avut fete. Ţes şi la război, fac şi cozonaci sau prăjituri”, spune mucalit Nea Ionică.
Întrebări şi răspunsuri
Cu toată sinceritatea, ce planuri de viitor aveţi?
Am unul bine definit şi nu voi închide ochii până nu îl văd realizat. Vreau să scot o carte despre viaţa mea, cu peripeţiile ei, pe care o voi intitula “De când ţin minte”. O am deja în manuscris şi aştept să treacă criza, să o pot publica. Vă asigur că o s-o citiţi pe nerăsuflate.
În momentul de faţă, ce vă doriţi cel mai mult?
Cel mai mult şi mai mult sănătate mie şi tuturor. Nu în ultimul rând , pace pe pământ. Am trecut prin două războaie mondiale şi am văzut cu ochii mei cum războaiele aduc nenorociri omenirii.
Ce-i place
Îi apreciez pe oamenii care muncesc şi sunt corecţi. Şi eu la viaţa mea am muncit mult şi numai cu sudoare am reuşit să răzbat. În ziua de astăzi unii oameni au uitat de cultul muncii şi ar trebui să-şi revizuiască poziţia. Ceea ce este cu adevărat bun nu se obţine uşor.
Ce nu-i place
Am simţul umorului destul de dezvoltat, dar nu mi-a plăcut niciodată ironia, răutăţile gratuite.
Se încarcă comentariile...
