Istoria încurcată a mirodeniilor, alimentele care au însângerat omenirea şi au inspirat mari descoperiri geografice

Câteva dintre mirodeniile care au făcut senzaţie în trecut

Sarea a produs multă suferinţă în istoria umanităţii, oamenii purtând războaie pentru controlul resurselor. Multe alte plante minuscule au generat acum câteva sute de ani vărsare de sânge.

Spre deosebire de sare , fără de care am muri, deoarece, în lipsa cloridului din sare celulele încetează să mai funcţioneze, exact ca un motor lipsit de combustibil, mirodeniile, sau mai bine zis lipsa lor, nu produc efecte atât de dramatice.

De fapt, nimeni nu ar muri fără mirodenii, dar, în realitate, foarte mulţi oameni au murit pentru ele.

“O parte considerabilă a istoriei lumii moderne este istoria mirodeniilor, iar povestea începe cu o plantă agăţătoare deloc atrăgătoare care creştea odată numai pe coasta Malabarului din estul Indiei. Această plantă se numeşte Piper nigrum. Dacă ne-ar fi înfăţişată în starea ei naturală, aproape cu siguranţă ne-am chinui să ghicim de ce este importantă, dar ea este sursa tuturor celor trei tipuri de piper adevărat, negru, alb şi verde”, sustine scriitorul Bill Bryson, în lucrarea “Acasă-O istorie a vieţii private”.

Potrivit acestuia, romanii au fost cei care au făcut din piper o marfă internaţională, pentru că piperul pentru ei era un condiment indispensabil, pe care îl foloseau chiar şi la desert. Din această perspectivă, valoarea piperului era absolut incredibilă, astfel încât negustorii îi puneau pe picior de egalitate cu aurul.

Se spune că pentru masa de la nunta ducelui Karl de Bourbogne s-a comandat 170 de kilograme de piper negru, consumul pentru masă fiind insignifiant, el expunându-l ostentativ astfel încât să vadă poporul invitat la nuntă cât de bogat era.

Mai târziu, mirodenii precum nucşoara, scorţişoara, ghimbirul, cuişoarele şi curcuma au început să invadeze Europa, devenind la rândul lor foarte valoroase.

Extrem de valoroase

“Toate aceste mirodenii ajungeau în Europa printr-o reţea complicată de negustori, fiecare dintre ei luându-şi, bineînţeles, partea lui. Când ajungeau pe pieţele europene, nucşoara şi floarea de nucşoară costau şi de şaizeci de mii de ori mai mult decât preţul la care se vindeau în Orientul Îndepărtat. În mod inevitabil, era doar o chestiune de timp până când cei de la capătul lanţului de aprovizionare să conchidă că ar fi mult mai lucrativ să elimine etapele intermediare şi să ia toate profiturile de la bun început”, potrivit lui Bill Bryson.

Dar, pentru că aducerea mirodeniilor în Europa producea, prin lanţul nesfârşit de intermediari, preţuri cam de 60.000 de ori mai mari decât în Orientul Îndepărtat, temerarii au concluzionat că trebuie găsită o cale de transport mai simplă. 

Aşa că a început perioada marilor descoperiri geografice cu vestitul marinar Cristofor Columb ca deschizător de drumuri. El nu a găsit mirodeniile pe care le căuta, iar proba finală de stabilire a rutei cele mai convenabile către raiul mirodeniilor a fost câştigată de Fernando Magellan. Cei 18 supravieţuitori ai misiunii din cei 260 care au plecat la drum au ajuns unde trebuie şi au încărcat 24 tone de cuişoare pe care le au vândut în Europa cu profit de 2.500%

Pe deasupra ei au mai stabilit şi un record nou, anume au înconjurat Globul Pământesc. Din acest moment, preţul mirodeniilor a început să scadă treptat, după aproximativ o sută de ani, aceasta marfă selecta decăzând destul de mult, dacă nu ca preferinţa culinară cel puţin ca valoare materială. Lumea a început să fie interesată de alte produse , dar costul uman  plătit în trecut pentru procurarea mirodeniilor ar face să pălească multe nenorociri întâmplate pe Pământ.