Inginerul-prefect cu nume predestinat care „a plantat sămânţa“ Canalului Dunăre-Marea Neagră încă din 1922

Inginerul-prefect cu nume predestinat care „a plantat sămânţa“ Canalului Dunăre-Marea Neagră încă din 1922

Inginerul Jean Stoenescu Dunăre FOTO wikipedia.ro

Jean Stoenescu Dunăre este inginerul care în urmă cu aproape 100 de ani a lucrat la planurile construirii canalului Dunăre - Marea Neagră.

Ştiri pe aceeaşi temă

Jean Stoenescu Dunăre a făcut studii strălucite la Politehnica din Iaşi, unde au rămas publicate multe din lucrările lui exemplare. Ulterior, a plecat pe cont propriu în America, unde a intrat în rândul muncitorilor de căi ferate, a învăţat practică, apoi a intrat în rândul tehnicienilor. 

A fost cel dintâi care prin studii chibzuite a preconizat ideea construirii canalului de la Dunăre la Marea Neagră. În anul 1922, inginerul Jean Stoenescu Dunăre publica proiectul  întocmit de el privind Canalul navigabil Cernavoda - Constanţa. 

Studiul a fost publicat în ziarul «Analele Dobrogei», iar specialiştii spun că era un proiect extrem de bine făcut, fiind foarte aproape de cel după care a fost mai apoi realizat actualul canal. Inginerul Stoenescu estima atunci că vor trebui excavaţi nu mai puţin de 115.704 metri cubi de pământ, iar costul lucrării va fi de aproape de 3,5 miliarde de lei, dar că poate fi realizat cu tehnologiile vremii şi poate fi o investiţie profitabilă.

El spunea că între Marea Nordului cu portul Rotterdam, care fiinţează drept capăt în nord-vestul
Europei pentru debuşeuri maritime şi fluviale şi Marea Neagră, unde portul Constanţa reprezintă un alt capăt cu privirea liberă către Levante, Egipt, Indii şi Orientul depărtat, va trebui să se stabilizeze o legătură directă între ambele mări, întrebuinţând Dunărea ca arteră.

Gândire vizionară

“Opera aceasta va fi tradusă în fapt atunci când între Dunăre (Cernavodă) şi Marea Neagră (Constanţa) se va tăia un canal navigabil. Un asemenea canal va eluda în acelaşi timp şi piedicile opuse de bara de aluviuni de la Sulina. Constanţa este port maritim, de primă categorie; el este deschis vapoarelor pe tot timpul anului; dispune de toate înlesnirile care să-i creeze cea mai largă  dezvoltare în viitor şi să-i permită de a primi în magazii, depozite, silozuri şi cheiuri  toate felurile de mărfuri ce-ar veni din bazinul de răsărit al Mediteranei, precum şi pe  cele de pe coastele oceanelor Indian şi Pacific”, spunea Jean Stoenescu în studiul său.

Potrivit studiilor lui Jean Stoenescu Dunăre, lungimea totală a canalului navigabil Cernavodă - Constanţa ar fi fost de 60.200 de metri.

“Îmi menţin convingerea, după cum am arătat-o în înscrierile precedente, că înfăptuirea canalului navigabil Cernavodă - Constanţa este un lucru cu putinţă şi întocmirea lui va trebui să se realizeze.  Ţara noastră, având a-şi apăra litoralul de graniţă al Mării Negre, îşi va complecta sistemul de fortificaţii ce se vor stabili de-a lungul coastei printr-o flotilă de viteză, ce ar îmbrăţişa cu eficacitate în câmp întins în acţiunea defensivă (submarine, vedete repezi etc.). O asemenea flotilă va pătrunde şi în canal, de unde va avea uşurinţa de a se lega direct cu flotila de Dunăre, ambele flotile conlucrând mână în mână. În portul-bazin de la Valul lui Traian s-ar putea crea o bază navală pentru această flotilă maritimă”, menţiona inginerul, care arăta că astfel de canale au o primă importanţă de dezvoltare în ţări precum Germania, Franţa, Belgia, Olanda.

La vremea respectivă, studiul său nu a fost luat prea în serios, dar după venirea la putere a Partidului Comunist, ideea construirii unui canal între Cernavodă şi Constanţa a revenit în discuţie. Sub presiunea liderului sovietic Stalin, care dorea crearea urgentă a unei „siberii româneşti” pentru exterminarea deţinuţilor politici, Gheorghe Ghorghiu-Dej demarează în 1949 lucrările la canal.

Prefect de Putna

În anii 1930, Jean Stoenescu Dunăre a intrat în administraţie şi a fost un prefect de succes în fostul judeţ Putna, Vrancea de astăzi.

El a iubit foarte mult ţăranii şi din calitatea de prefect a emis un catalog cu sfaturi pentru ei, plecând de la premisa că satele judeţului trebuie să arate ca nişte grădini şi să servească drept pildă pentru alte ţinuturi. Punea accent pe supunerea faţă de rege, educaţia copiilor, curăţenia caselor, îngrijirea animalelor, iar catalogul a fost conceput ca să-i îndrepte pe oameni pe calea binelui.

Sfaturi Pentru Satenii Putneni

“O naţiune se ridică pe măsură ce înaintează nu mai atunci când acea naţiune  aplică zi de zi tot ce are mai preţios în însuşirile ei. Voi, săteni, aveţi comori de bogăţii sufleteşti. Serviţi-vă de ele pentru binele vostru”, spunea Jean Stoenescu Dunăre în catalogul de sfaturi pentru săteni.

Pentru acest lucru, savantul G.G. Longinescu l-a denumit prefectul perfect.

“Am trecut pe sub arcuri de triumf pregătite pentru Primul Ministru care împreună cu membrii Ligei Culturale avea să facă acest drum după congresul de la Focşani. Peste tot sătenii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare salutau prietenos pe prefectul iubit pe care îl însoţeam noi. Mi-a fost dat astfel să văd minunea minunilor, drumuri şi şosele bune, poduri întărite ori făcute din nou, troiţe frumoase cu însemnări duioase despre luptele care s-au dat prin partea locului, sate curate cu case văruite, cu ogrăzile măturate şi gardurile întregi. Peste tot prefectul judeţului vorbia cu blândeţe şi prietenie sătenilor care-i ascultase sfaturile de a fi harnici, de a fi curaţi, de a lega banul cu nouă noduri, de a se închina şi merge la biserică şi de a fi astfel vrednici să trăiască în România Mare, pe care la nevoie o vor apăra tot ei”, scria G. G. Longinescu în articolul „Un prefect perfect”.

Un suflet nobil

Cei care l-au cunoscut spun că toată leafa o împărţea copiilor când mergea în inspecţie prin judeţ, iar dacă în goana maşinii zărea un copil simpatic se oprea, îl mângâia şi-i umplea sânul  şi buzunarele cu bani pentru el şi părinţi. 

Focşăneanul I.M. Dumitrescu, cel care a lăsat prima monografie a oraşului de altădată, scria astfel despre fostul prefect.

“A fost numit prefect la Focşani în 1931, unde a rămas câţiva ani, lăsând în urm[ amintiri frumoase şi un nume respectat -Figură de lord englez, solemn în mişcări, în vorbă, în toate manifestările, iubitor al mulţimei fără a se confunda cu ea, om de cultură cu temeinice cunoştinţe. Vorbea mult şi fără odihnă, întotdeauna spunând ceva nou şi foarte interesant,  dar dacă îndrăzneai să-ţi rosteşti gândul, te oprea, te punea la punct  pentru că el nu terminase şi nu termină nicicând. Cu toate acestea era extrem de simpatic şi de atrăgător.  Nici în fapte nu era mai prejos, galant, serviabil, dăruind ultimul ban oricui, dacă  îl cerea  sau dacă simţea că e cazul să ajute o nevoie.  Dădea şi ultimul ban şi totuşi nu-i  lipseau banii.  O putere misterioasă îi completa cu dobândă golurile ce se produceau în finanţe prin dărnicia gesturilor sale.  Aşa l-am cunoscut din clipa când a venit prefect de Putna  Şi a fost un prefect perfect,  cum îi spunea profesorul G. G. Longinescu”, notează focşăneanul. 

Jean Stoenescu Dunăre a scris şi literatură de valoarea artistică, putând fi amintite câteva  însemnări despre America. Oricând era gata să ţină o conferinţă din orice domeniu şi pus la încercare te uimea cu vastele lui cunoştinţe .

“Acelaşi Stoenescu Dunărea nu a uitat de oamenii din Putna până la sfârşitul vieţii  şi a păstrat multe din vechile legături,  scriindu-le  de multe ori la sărbători  şi venind deseori printre oamenii de aici. Lumea îl primea cu drag, ca pe adevăratul ei prefect care n-a precupeţit muncă şi bani ca să facă bine oamenilor. De la o vreme n-au mai venit scrisori din târgul Constantei unde locuia, inginerul  închizând ochii, iar la moartea sa nu s-a găsit nimeni să înştiinţeze pe vechii lui subordonaţi ca să vină şi din părţile Vrancei câţiva reprezentanţi la înmormântare”, ne-a declarat Florin Dârdală, istoric la Arhivele Vrancea.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: