Generalul obsedat de afirmare. Cine i-a zădărnicit planul de a-şi bea coniacul de învingător la Iaşi

Generalul obsedat de afirmare. Cine i-a zădărnicit planul de a-şi bea coniacul de învingător la Iaşi

Feldmareşalul Mackensen FOTO: Istoria României în Culori

Feldmareşalul german Anton Ludwig August von Mackensen este considerat un personaj negativ pentru istoria ţării noastre. A murit la vârsta de 96 de ani, văzându-şi ţara învinsă în război.

Ştiri pe aceeaşi temă

Născut în anul 1849, feldmareşalul von Mackensen a fost unul dintre militarii care a făcut tot ce a fost posibil să se afirme, fiind inclus în rândurile celor mai proeminente personalităţi militare ale Imperiului german.

S-a remarcat în timpul Primului Război Mondial, când avea o vârstă de pensionar, comandând cu succes trupele germane din Bulgaria. Deloc apreciat de ofiţeri, după ce a sărutat mâna împăratului Wilhelm al II-lea, împotriva tradiţiilor militare, von Mackensen este considerat un personaj negativ pentru istoria ţării noastre.

“Era  obsedat de dorinţa de afirmare, războiul mondial fiind ultima şansă pentru un om născut în 1849, şi a făcut totul pentru a ajunge feldmareşal la 22 iunie 1915. Dacă s-a afirmat la înfrângerea armatelor ruse, gloria i-a fost sporită prin zdrobirea trupelor sârbeşti. Era prea puţin. A fost trimis împotriva României şi a obţinut victorii în 1916 pe frontul din Dobrogea şi după forţarea Dunării pe la Zimnicea, dar a fost blocat în sudul Moldovei. Era ruşinos să fie oprit un spărgător de fronturi şi, în 1917, a ordonat atacuri frontale împotriva noilor divizii româneşti dotate şi instruite după model francez. Au rezultat bătăliile de la Mărăşeşti şi Oituz, pierderile fiind mari pentru asaltatori”, spune profesorul Ionel Claudiu Dumitrescu.

În acest fel, comandantul Mackensen n-a mai avut şansa de a pleca din Bucureşti să-şi bea coniacul pe care şi l-a promis la Iaşi, acolo unde plănuia să ajungă cu trupele sale. La Berlin, comandanţii acestuia nu au fost deloc mulţumiţi de rezultatele sale, dar l-au lăsat la post să guverneze în România până la sfârşitul războiului. 

Nu a mai reuşit să facă faţă atacurilor Antantei şi s-a retras spre Germania, dar a fost capturat în Ungaria de trupele franceze şi a fost deţinut până în noiembrie 1919.

Academicianul român Virgiliu Drăghiceanu, care se afla în Bucureşti în timpul Primului Război Mondial, a scris volumul „707 zile sub cultura pumnului german”, în care îl înfăţişează astfel pe Mackensen:

„La 2/15 ianuarie 1917 văd pe Mackensen-Seine Excelenz General Feldmarschall von Mackensen cum fiecare soldat se simte obligat a-l numi. Fiul unui inspector agricol, auditoriul unui curs la institutul Economic din Halle, activat din ofiţer de rezervă, fost aghiotant al Kaiserului, e persona grata la curte. Trece la plimbarea zilnică de la şosea. Un alai de rege oriental - el în cap, un bătrân vioi, simpatic, energic, bine conservat, slab şi înalt, una dintre acele staturi care formează idealul tuturor germanilor predispuşi la obezitate. Nu are deloc aerul unui sălbatec, cu care pozează în toate fotografiile şi tablourile, nimic din acel «der Enst der Zeit», pe care fiecare comandant se crede în drept a-l  împrumuta din poza Cancelarului de fier. Doi aghiotanţi înapoi, cu căciulile cu cap de mort ale gardei imperiale, doi husari din aceeaşi gardă şi ca încheiere un jandarm. Birjarii opresc, salută în picioare, soldaţii fac front, centralii şi evreii se închină până la pământ”.

Avea să se retragă din armată în 1920, la vârsta de 71 de ani, dar a rămas activ în politică. S-a poziţionat împotriva lui Hitler, sprijinind grupurile monarhiste conservatoare din Germania.

A murit pe 8 noiembrie 1945, an în care Germania a pierdut Al Doilea Război Mondial.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: