Vasăzică, toată suprastructura pesedistă s-a întâlnit în capitala ţării ca să asculte şi să susţină o stare de fapt şi un apel la „normalitate“ care, traduse conform gândirii unui Dragnea, Tăriceanu, Oprişan et. comp., ar suna cam aşa:

Dragi membri ai PSD, în 23 de ani din cei 29 câţi au trecut de la căderea dictaturii ceauşiste, timp cât noi ne-am aflat la putere, prin programele noastre de guvernare am adus raiul pe pământul străbun şi în casele fiecărei familii de român. Însă în timp ce noi munceam pe brânci şi eram „slugile poporului“ (asta-i sintagma preferată a lui Marean), nişte forţe ostile poporului român şi nişte trădători de neam şi ţară, companii multinaţionale, ziarişti  cu „epoleţi“, în cârdăşie  cu miliardari din afara ţării, de la care primesc milioane de euro şi dolari  şi alţii asemenea  inşi dubioşi, sub acoperire), au instituit în ţară un „stat paralel“ (cuvinte preferate de Dragnea şi Tăriceanu) şi au reuşit să facă să dispară vreo 11 bănci, vreo 4.000 de întreprinderi din industrie, din agricultură, construcţii, transporturi, şantiere navale, comerţ şi alte sectoare economice în care lucrau peste 11 milioane de salariaţi români.

Cum spuneam, noi, pesediştii, am muncit pe rupte spre binele poporului. Însă de la sfârşitul anului 2004 şi până la astăzi, de când la Palatul Cotroceni au ajuns numai preşedinţi din rândul adversarilor noştri, toată vina pentru dezastrului din ţară a fost aruncată numai în cârca social-democraţilor, atât de către de către Traian Băsescu, cât şi de către neamţul acesta hain şi antipatriot ajuns la butoane cu sprijinul serviciilor secrete, cum a lăsat de înţeles şi Marean care a vorbit, cam mult,  înaintea mea şi mi-a golit şi paharul cu apă. 

Aţi văzut şi voi ce ni s-a întâmplat în perioada în care la Cotroceni nu a mai ajuns un preşedinte pesedist: Adrian Năstase a făcut puşcărie pe nedrept pentru prejudiciu zero adus statului român; Călin şi cu mine suntem târâţi prin tribunale; eu, mă rog, am pielea tăbăcită, sunt hârşit, rezist, dar mă gândesc la miile de primari şi viceprimari, la preşedinţii de consilii judeţene, la miniştri noştri de la PSD, nevinovaţi cu toţii, care sunt hărţuiţi de nişte procurori aflaţi în slujba statului paralel. Şi condamnaţi de nişte judecători care primesc în plic ce sentinţe să dea, aşa cum a fost cazul patronului de Antena 3.

Prin urmare, v-am chemat la Consiliul Naţional al partidului (cu Tudorel Toader, aici de faţă, specialistul pe justiţiei al Coaliţiei PSD+ALDE, să înţeleagă şi el gravitatea situaţiei) ca să ne daţi mână liberă pentru a face „dreptate până la capăt“ în ţara asta pe care opoziţia şi preşedintele o duc de râpă tocmai acum când guvernarea pesedistă urmează să preia preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

Puşcăriile sunt pline de oameni de-ai noştri nevinovaţi, iar celor care au acum funcţii în oraşe, comune, judeţe, ministere, le frică să mai semneze contracte pentru a transforma România într-un şantier de investiţii. Dar vă spun ceea ce gândesc şi nu mă feresc deloc să spun: birocraţii de la Bruxelles, chiar şi cei din Partidul Socialist European, la care suntem afiliaţi şi noi, nu vor o Românie prosperă. De aceea am şi refuzat să particip la congresul lor şi să mă fotografiez alături de ei. Europenii ne consideră cetăţeni de mâna a doua; nu au condamnat protocoalele secrete care i-au permis statului paralel din ţara mea dragă să trimită în puşcării mii de oameni nevinovaţi.

Aşa nu se mai poate! Eu nu mă feresc să pronunţ cuvintele amnistie şi graţiere, care ar fi nişte bombe. Aşa cum a spus şi Călin, este nevoie de un moment zero. Cei din puşcării s-au cuminţit; apoi  orice om are dreptul la reabilitare. Nu este vorba de iertare pentru mine, ci pentru greşelile tuturor. Aşa spune şi la Biblie: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, /Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. Asta vrem să facem noi, pentru că putem - aşa spune şi Codrin - asta-i creştineşte, repet: iertare şi dreptate până la capăt.

Discursul lui Dragnea a fost urmărit cu sufletul la gură de asistenţă (inclusiv de către ministrul Tudorel Toader, care părea a fi în asentimentul lui Liviu, al lui Călin şi al lui Marean). Şi a mers la inima celor din sală (dar şi a unora cu ochii pe televizoare, de la alte partide, „hărţuiţi“, susţin ei, tot pe „nedrept“, la fel ca şi colegii lor pesediştii), dovadă aplauzele însufleţite ce au întrerup adeseori discursul liderului El maximo. Bine le mai zice şefu‘, fraţilor!, se auzea, din când în când, din gura câte unuia atent numai ochi şi urechi la ceea ce spunea conducătorul suprem al partidului.

Aşa gândea duminică după amiază pesedistul aplaudac, cu sentiment şi spirit de turmă, în contrast cu cei 15 milioane de români care nu au votat PSD-ul în decembrie 2016 cărora le este imposibil să accepte că a venit vremea unui moment zero în relaţia dintre guvernanţi şi guvernaţi, a unui nou început, aşa cum îl văd Dragnea, Tăriceanu, Oprişan şi alţii cu mentalitatea lui Dinu Păturică.

Românul corect şi cinstit nu se va împăca niciodată cu ideea că ţara asta a LOR a fost prăduită în mod sălbatic şi nimeni nu trebuie să de socoteală pentru prăbuşirea ei din toate punctele de vedere: politic (toţi neisprăviţii şi analfabeţii ajung în funcţii de decizie), economic, social, educaţional, ca stare de sănătate a populaţiei, cu o infrastructură de lumea a treia, cu o imagine externă care stârneşte neîncredere şi, poate cel mai grav dintre toate, din punct de vedere demografic. 

Pentru deşertificarea demografică a României, vina nu este a milioanelor de români care au luat calea bejeniei, ci a celor care au condus România 23 de ani din cei 29 trecuţi de la lovitura de stat din decembrie 1989. Adică a celor patriotarzi primitivi, retrograzi şi xenofobi care, din înalte raţiuni împăciuitoriste  (ca şi cum oaia ar putea colabora cu lupul!),  vor acum un moment zero. De ce îl vor acum? Simplu de răspuns:  pentru ca, prin albirea cazierului, să-şi conserve funcţiile, privilegiile şi, îndeosebi, uriaşele averi pe care, într-o societate normală, nu le puteau dobândi niciodată prin muncă cinstită.