Frăţia plagiatorilor…

Aflu din presa scrisă, audio-vizuală şi on-line despre încă un caz notoriu de plagiat: cel al lui Gabriel Oprea. Aşa se face că, la ora actuală, pe fruntea oamenilor cu funcţiile cele mai importante în guvernul României – premierul Victor Viorel Ponta şi vicepremierul Gabriel Oprea – se poate scrie cu litere mari, de o şchioapă: PLAGIATOR.

Despre plagiatul premierului Ponta au scris şi comentat personalităţi de primă mărime ale ştiinţei Dreptului din România, de peste graniţele ei, şi nu mai este nimic de adăugat. Hoţul a fost dovedit cu asupra de măsură! De hoţie în cazul lui Ponta s-au îndoit/se îndoiesc doar miniştrii Liviu Pop şi Ecaterina Andronescu, colegii lui din PSD, care s-au folosit de pârghii guvernamentale pentru a-şi scoate stăpânul curat ca la spălătoria Nufărul.

Reamintesc că numitul Liviu Pop, un alt grăjdean din herghelia premierului, ajuns din sindicalist ministru al Educaţiei şi Cercetării, a dat buzna într-o duminică dimineaţa în şedinţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Cercetărilor Universitare - organism eminamente ştiinţific care tocmai se pregătea să dea verdictul de plagiat pentru lucrarea lui Ponta - şi l-a desfiinţat prin Ordin de ministru înlocuindu-l cu un consiliu alcătuit pe criterii politice.

A făcut totul mână-n mână cu Ecaterina Andronescu, supranumită Sfânta, în fapt măcelarul Legii Educaţiei şi demolatorul învăţământului românesc. Mai precizez doar că plagiatul lui Victor Viorel Ponta a fost posibil şi pentru că mentorul său, fostul premier Adrian Năstase - pe fruntea căruia scrie PUŞCĂRIAŞ –  a avut orbul găinilor când i-a analizat lucrarea de doctorat (ni) micului Titulescu şi nu a văzut sutele de pagini copy-paste.

Ştirea despre plagiatul generalului de intendenţă Gabriel Oprea a devenit publică în luna iunie a.c., trecând oarecum neobservată în mass-media şi în lumea universitară, academică. A existat un scurt schimb de replici între un acuzator de plagiat şi autorul plagiatului („sunt un om corect, am respectat şi respect legile ţării”, s-a apărat generalul izmenelor), precum şi un răspuns prompt din partea MEC, în apărarea împricinatului. Dar, şi în cazul său, minciuna s-a dovedit a avea picioare scurte: doctoratul vicepremierului Gabriel Oprea e tot un copy-paste.

De vineri, 4 septembrie a.c., şi până acum când scriu aceste rânduri, presa vuieşte despre acest subiect şi lumea interesată află tot mai multe dedesubturi. Profesorul  Marian Popescu, preşedintele  Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, a postat pe internet, în aceste zile, numeroase fotocopii cu paginile copiate şi titlul lucrărilor din care s-a „inspirat” (înfruptat) vicepremierul român Oprea. Au luat atitudine şi câţiva colegi de-ai săi care conduc doctorate.

Au fost făcute publice şi numele acelor membri ai comisiei care au oferit pe tavă d-lui Gabriel Oprea titlul de doctor. Pomenesc doar numele a doi dintre ei. Unul este Constantin Mitrache, preşedintele Comisiei care a evaluat cu calificativul foarte bine doctoratul lui Oprea în anul 2001. A fost prodecan al Facultăţii de Drept Bucureşti la acea vreme.

Acest domn Mitrache a fost referent în Comisia de evaluarea a lucrării de doctorat a lui Ponta. Al doilea este Ion Neagu, fost deputat PSD în legislatura 2000-2004, preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, conducător de doctorat, celebrul avocat de casă al liderilor PSD (l-a apărat pe Ion Iliescu în Dosarul Mineriada). Şi ei au avut orbul găinilor. Ca şi cei trei referenţi care le-au băgat  sub nas dosarul cu zeci de pagini copy-paste.

Astăzi, în orice domeniu ale vieţii sociale din ţara noastră, minciuna şi hoţia sunt la putere. În ochii unora, cele două noţiuni  par a fi o virtute. Învăţământul românesc este un exemplu negativ cutremurător din acest punct de vedere. Se fură la bacalaureat, se fură la doctorat, se fură la examenele de titularizare la catedră.

Din Decalogul care ne vine din Biblie, cred că poruncile a 8-a, Să nu furi, şi a 9-a, Să nu minţi (formularea exactă este „să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”), sunt cele mai importante învăţături de care orice om normal trebuie să ţină seamă în înfăptuirea gândurilor şi acţiunilor sale.

Însă în România actuală, când valorile creştin-morale sunt în plină descompunere, tot mai puţini oameni ţin cont de sfaturi şi repere morale. Iar cele două personaje, Ponta şi Oprea, demnitari de rang înalt ai statului român, afişează la vedere lipsa de ruşine, bun simţ şi responsabilitate continuând să rămână în politică şi în guvern ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ei nu se gândesc  nici un moment la demisia din funcţie, aşa cum au procedat omologi de-ai lor sau alţi demnitari din Franţa, Germania, Austria, Ungaria şi chiar din Republica Moldova (cazul recent al fostului premier Gaburici).

Tema pe care mai multe personalităţi din lumea academică o ţin pe agenda preocupărilor cotidiene nu e una de trecut uşor cu vederea. Sau de iertat, de uitat. Dimpotrivă. Plaga…plagiatului se extinde tot mai mult şi pentru că oamenii care au obţinut „pe bune” un doctorat nu sunt solidari în a lua atitudine. Se extinde şi pentru că Parlamentul, prin comisia de specialitate, nu întreprinde nimic pentru desfiinţarea fabricilor de doctori în felurite ştiinţe.

Mai mult decât atât: imediat după pierderea alegerilor la preşedinţia României, premierul Victor Viorel Ponta, ca să acopere, ca pisica, hoţia prin care a ajuns doctor în Drept, a emis o ordonanţă de urgenţă (nr. 94/2014) prin care deţinătorii unui doctorat pot renunţa de bună voie la acest titlu ştiinţific. Ruşine, lipsă de bun simţ şi demnitate!

În cazul plagiatului lui Victor Ponta au existat doar câţiva universitari, în frunte cu poliglotul Adrian Papahagi, care au mers până în pânzele albe, inclusiv în Justiţie, ca să-i dovedească premierului hoţia. Le-au stat în cale nu numai Sfânta Ecaterina şi Frăţia Plagiatorilor (Ministerul Educaţiei şi Cercetării care a acreditat conducători de doctorate făcuţi la apelul de seară), ci şi o aşa-zisă slujitoare a statului de drept, o procuroare, care a dat celebrul NUP (Neînceperea Urmăririi Penale) acuzaţiei de plagiat adusă lui Victor Viorel Ponta.

Zilele trecute am citit un articol al Alinei Mungiu Pippidi din care am înţeles cât se poate de bine parcursul doctoral al vicepremierului Oprea, „contribuţia” acestuia la redactarea lucrării şi argumentele cu care el se apără de acuzaţia de plagiat. Limbă de lemn dogit, limbă de tinichea, obrazul cât pingeaua.

Şi am mai înţeles încă odată substratul legăturii dintre Ponta şi Oprea. Premierul ar demisiona şi mâine din funcţie dacă ar fi sigur că preşedintele Klaus Ioannis l-ar desemna în locul său pe cumătrul Oprea. Iar Oprea a declarat în repetate rânduri  că atâta vreme cât Ponta nu pleacă din funcţie îi acordă tot sprijinul său politic. Cică din interes naţional. Gogoşi! Gargară! Care interes naţional, Domnule general? Interesul naţional la Ponta şi la dumneata are un nume: frăţia plagiatorilor!

P.S: Spre sfârşitul vieţii sale, marele strateg politic chinez Deng Ciao Ping a mărturisit că dictatorul Mao îl alesese succesor la cârma Chinei pe un anume Hua Ho Fen, comunist cu state vechi căruia, în speranţa continuării politicii sale,  îi dăruise o sabie dintr-un oţel special pe lama căreia era gravat mesajul Cu tine voi fi apărat (fără nici un semn de punctuaţie). Însă la scurt timp de la moartea părintelui Revoluţiei Culturale o mână nevăzută a adăugat la sfârşitul mesajului semnul grafic al întrebării (?). Oare ce ne va fi dat să aflăm şi după ce Victor Ponta şi Gabriel Oprea vor fi istorie? Că tot sunt la modă denunţătorii…