FOTO VIDEO Savanţii Vrancei, ignoraţi în continuare de autorităţi

FOTO VIDEO Savanţii Vrancei, ignoraţi în continuare de autorităţi

Anghel Saligny, cel mai mare inginer al Romaniei

Mult promisele plăcuţe cu numele marilor personalităţi din Focşani întârzie să apară. În casa din Focşani unde a copilărit academicianul Anghel Saligny funcţionează astăzi un restaurant, iar despre fraţii Gheorghe şi Ştefan Longinescu nu se vorbeşte astăzi mare lucru.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fără doar şi poate, Vrancea a dat ţării personalităţi de primă mână în multe domenii de activitate. Nume ca Simion Mehedinţi, Ion Mincu, Duiliu Zamfirescu, Hortensia Papadat Bengescu, Anghel Saligny, Petre Liciu, Gheorghe Tattarescu sau fraţii Gheorghe şi Ştefan Longinescu sunt doar câteva exemple cu care ne mândrim pe plan local, naţional şi internaţional.

Cu toate acestea, autorităţile nu reuşesc să le păstreze memoria aşa cum ar trebui, mulţi dintre cei amintiţi fiind daţi uitării. Deşi în urmă cu trei ani, primarul municipiului Focşani a promis că va realiza plăcuţe care să amintească de cei care au fost marile personalităţi ale oraşului, acest lucru nu s-a întâmplat.

Doar Direcţia pentru Cultură Vrancea a făcut un gest de normalitate faşă de trei personalităţi precum Ion Mincu, Duiliu Zamfirescu, Hortensia Papadat Bengescu.

În casa lui Saligny, restaurant

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

Este cel care a realizat tronsonul de cale ferată dintre Buzău şi Mărăşeşti, care a înfiinţat Staţia de cale ferată Focşani, deschizând o mare perspectivă pentru viaţa economică şi comercială a oraşului Focşani. Prin aşezarea Staţiei de cale ferată, Anghel Saligny a produs o adevărată reaşezare a oraşului, pentru că datorită acestei nevoi s-a deschis Bulevardul Gării, care leagă zona centrală a oraşului de gară.

A creat primul pod rutier, dar şi de cale ferată, care leagă Doaga de Cosmeşti, prin realizarea podului peste Siret, care face legătura între zona de Sud a Moldovei şi Zona porturilor dunărene alaţi-Brăila. A făcut şi podul peste Trotuş, care asigură traficul spre Transilvania. Proiectele sale au contribuit la realizarea primei căi ferate pe zona Câmpina-Predeal, o zonă accidentată care a ridicat mari probleme de construcţie. Este o mândrie al corpului ingineresc al neamului românesc.

Podul de la Cernavodă, care trece peste braţul Borcea, lung de 14 km, o adevărată dantelărie în beton şi fie, dar în folosinţă în 1895, care face legătură între România şi vechea provincie Dobrogea, asigurând deschidere la Marea Neagră. Podul de la Cernavoda a fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa şi unul dintre principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume având o deschidere de 4.088 m între malul stâng şi cel drept al văii Dunării. Academicianul a trăit şi s-a educat la Focşani, într-o casă aflată pe strada Simion Bărnuţiu, unde funcţionează astăzi un restaurant.

 
Foto

„Este o personalitate care şi-a adus contribuţia şi la victoria războiului din 1916-1918, îndeplinind funcţia de director al pulberăriei naţionale care asigura materia primă pentru explozibilii necesari în război. A fost membru al Academiei României, este o personalitate uitată şi este regretabil că în casa în care a trăit, a copilărit acest mare fiu al Focşaniului şi al neamului românesc nu s-a realizat o casă memorială. Pe locul unde ar trebui să existe o casă memorială există astăzi o cârciumă. Nu ducem lipsă de cârciumi, ci ducem lipsă de cultură, ducem lipsă de respectul şi dragostea pentru oamenii de odinioară care au contribuit la numele şi renumele de România”, spune profesorul de istorie Cezar Cherciu.

Fraţii Longinescu, eminenţi oameni de ştiinţă

Ştefan Longinescu a făcut studii gimnaziale la Focşani, liceale şi universitare la Iaşi, unde a absolvit Facultatea de Drept şi şi-a luat licenţa în ştiinte juridice cu o teză despre "Garanţia de evicţiune în dreptul roman şi român". A practicat avocatura, e apoi judecător de ocol, supleant la tribunal, judecător de instrucţie la Galaţi şi chimist în Laboratorul lui Petru Poni.

Studiază matematicile superioare cu profesorul Climescu, apoi cu Melik şi Ţoni, studiu care îi deschid mai târziu interesul pentru logica judiciară şi arhitectura dreptului. În 1895 pleacă, prin concurs, la specializare în Germania, un an mai târziu obţinând la Berlin doctoratul. După ce funcţionează ca profesor de drept la Iaşi, ocupă Catedra de Drept roman a Facultăţii de Drept din Bucureşti, asigurând, din 1908, şi cursul de Istoria dreptului românesc.

Fratele său, G. G. Longinescu, s-a născut în anul 1869 la Focşani . Clasele primare le face in oraşul natal, remarcându-se drept un elev eminent, după care pleacă la Iaşi cu recomandare, continuându-şi studiile în cadrul Liceului Naţional, moment în care face cunoştinţă cu acela care avea să-i fie cel mai apropiat prieten şi coleg de cercetare in viaţă (ajuns şi el savant mai târziu), Corneliu Şumuleanu.

Aici este atras în mod special de studiul chimiei, dedicându-i-se cu toata pasiunea încă de la început. G. G. Longinescu s-a impus în ştiinţa românească drept una dintre cele mai venerabile personalităţi, lucrând până în ultimul moment al vieţii sale, cu toată orbirea căpătată la finele lungilor săi ani de cercetare savantă; în ciuda întunericului care îl învăluise, G. G. Longinescu a continuat să răspândească aceeaşi lumină cu care însufleţise atâtea generaţii de-a lungul carierei sale.

Istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, a căutat prin documentele vremii şi a aflat lucruri inedite despre cei doi fraţi.

„Doi dintre numeroşii fraţi Longinescu au depăşit chiar aşteptările mamei, Rusandra Longinescu, cea care a avut un singur scop în viaţă şi anume  să-şi facă copii învăţaţi , cu toate piedicile avute în faţa precum  moartea soţului , costurile şcolarizării , mersul dificil al afacerilor. Trebuie amintit că  familia Longinescu era o familie de comercianţi şi cu oarecare stare materială. Gheorghe şi Ştefan prevesteau  încă de pe băncile Gimnaziului „Unirea” că vor avea o carieră strălucită.  Longinescu George , căci aşa îl notează documentele timpului pe viitorul chimist şi academician,  după cum atestă matricolele şcolare, în anul şcolar 1882-1883, pe vremea când şcoala nu era gluma, nu avea note mai mici de opt .Viitorul profesor universitar de drept, Longinescu Ştefan, în anul şcolar 1879-1880, avea note excelente la matematică, dar stătea mai prost la franceză unde încasase chiar şi un cinci . Cei doi tineri focşăneni, cu aplecare spre studiu, însuşire dobândită în Familie şi la Şcolile din oraşul nostru, continua pregătirea la Iaşi şi ajung printre puţinii concitadini   recunoscuţi pe plan naţional şi  internaţional”, notează Florin Dîrdală.

Astăzi, o stradă din Focşani şi u liceu poartă numele lui G.G. Longinescu, dar casa familiei Longinescu nu mai există.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: