FOTO Marea plecare a evreilor din Vrancea sau apusul unei lumi în România. Cum au simulat comuniştii că împiedică exodul în noul stat Israel
0
Un urmă cu un secol, Vrancea avea una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti din România, dar imediat după Al Doilea Război Mondial evreii au luat calea Israelului.
Primele dovezi ale existenţei evreilor în zona noastră datează din secolul XVII, iar istoria consemnează că prima sinagogă israelită avea să se construiască abia în 1827.
În timp, comunitatea a devenit din ce în ce mai puternică, evreii din Focşani fiind implicaţi în activităţi precum croitorie, argintărie, ceasornicărie, dar în special activităţile de comerţ dominau în acea perioadă.
Este de menţionat că în anul 1881 are loc Congresul Sionist de la Focşani al cărui preşedinte de onoare a fost rabinul Focşaniului Moshe Halevi Golding. De acest Congres se leagă ideea fondării statului Israel.
La vremea respectivă, Focşaniul se afla încă sub impresia marelui act istoric de la 24 ianuarie 1859, de Unire a Principatelor Române, iar evreii considerau că doar uniţi vor deveni puternici, aşa cum s-a întâmplat cu cele două ţărişoare, Focşani Moldova şi Focşani Muntenia, care s-au unit.
Istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea, ne oferă cercetarea sa despre marea plecare a evreilor, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial şi după fenomenul numit Holocaust, care a însemnat uciderea în masă a aproximativ şase milioane de evrei.
“Sute de ani au fost huliţi, înjuraţi, blestemaţi din diferite motive, ba că l-au ucis pe Isus Hristos , ba că înşelau la cântar, monopolizau economia sau controlau din umbră politica. Poate că o fi nişte adevăr pe acolo, dar care o fi adevărul gol- goluţ ? Există multe poveşti despre aceste lucruri, dintre care una hazlie zice cam aşa: cică într-un loc oarecare, într-un an din trecut, familia unui român şi-a trimis o progenitură să cumpere un litru de lapte de la băcănia unui evreu. Acesta a luat sticla copilului, a umplut-o cu lapte, dar pe ascuns i-a strecurat o picătura de gaz în recipient. Micuţul a ajuns acasă şi când au mâncat cu toţii au constatat că laptele avea un gust cam neplăcut. A rezultat o bătaie zdravănă din partea tatălui, care l-a trimis din nou la ovrei să-i reproşeze acest lucru. Acesta nu s-a intimidat deloc şi chiar l-a certat pe copil pentru că a venit la el cu o sticlă nespălată. Si pe loc i-a propus să-i vândă un alt litru de lapte într-o sticlă nouă din magazin, pe care i l-a trecut în caiet, deoarece atunci când l-a întrebat pe plod dacă mai are bani, acesta a răspuns că nu mai posedă niciun gologan. închipuită sau nu, întâmplarea semnifică poate ceva şi anume abilitatea acestui neam de a se strecura în orice loc şi prin orice timpuri, chiar dacă acest lucru a stârnit adeseori mânie , iar evreilor le-a adus o grămadă de persecuţii. Dar să lăsăm analizele de acest gen pe seama universitarilor şi să aflăm mai bine din documentele Arhivelor Naţionale în ce fel s-a derulat plecarea evreilor din România. Prima dată aceasta idee s-a înfiripat la noi la Focşani pe la anul 1880, când într-un congres mondial al evreilor s-a dezbătut cât de posibilă este întoarcerea evreilor din toată lumea în ţara lor natală, de unde fuseseră împrăştiaţi, în urmă cu 2000 de ani, de către romani. Din acest moment toate energiile lor au fost canalizate în acest scop, puţin câte puţin, evreii mai tineri sau mai ambiţioşi mutându-se în locurile strămoşeşti, dar acest lucru nici nu s-a băgat în seamă la noi în ţară până când au venit anii 1949 -1950. Atunci au intrat în alertă şi autorităţile româneşti pentru că au observat că în toată ţara, deci şi la noi în regiune, plecările evreilor au depăşit orice previziuni. Adică din zona noastră, unde locuiau circa 5.000 de evrei, au plecat, numai în anul 1950, aproximativ 2.000 de suflete, iar fenomenul era departe de a se linişti. Atunci au decis să se combată în numeroase feluri acest exod, iar toate şedinţele organizaţiilor de partid locale erau axate pe găsirea argumentelor care să stăvilească fuga evreilor. Se relata de către activişti că în România viaţa evreilor va fi bună din acest moment, vor fi respectaţi. Constituţia din 1948 le-a conferit drepturi egale cu celelalte categorii , vor avea locuri de muncă , dar dacă vor pleca în noul stat Israel vor încăpea pe mâna imperialiştilor şi capitaliştilor, care îi vor exploata până la moarte. Plus că acolo sunt într-un continuu pericol din cauza arabilor care îi vor măcelări, pe când aici la noi în ţară, cu invincibila URSS şi generalul Stalin alături, nimeni nu va îndrăzni să ne atace şi vor fi feriţi şi la adăpost de toate răutăţile lumii. Şi multe asemenea bla - bla-uri care nu au convins decât foarte puţini evrei să renunţe la această emigrare, aşa că în toată perioada comunistă comunitatea evreiască nu s-a mai uitat în spate şi s-a mutat în Israel . Regimul comunist a plâns după ei, de faţadă , dar de fapt a fost mulţumit, deoarece, se zice, că pentru fiecare evreu plecat se plătea în contul României o sumă de bani în valută despre destinaţia căreia nu se ştie nimic clar, asta fiind şi explicaţia pentru faptul că deşi graniţele României erau ermetizate, totuşi evreii obţineau relativ uşor paşaportul şi dreptul de a călători. Dar peste toate acestea şi ca o concluzie , vorba profesorului Cioroianu, o dată cu plecarea evreilor România a pierdut pe termen lung mai mult decât a câştigat pe termen scurt”, potrivit istoricului Florin Dîrdală.
Se încarcă comentariile...
