FOTO Inginerul peisagist care şi-a divinizat soţia. În amintirea femeii a construit „un mausoleu al plângerii eterne“ cu sistem de sonorizare
0
Un bărbat din Focşani, care şi-a divinizat soţia, i-a construit în cimitir un templu pentru a-i păstra vie amintirea.
În Cimitirul Sudic din Focşani se află poate cel mai neobişnuit cavou, ridicat în urmă cu 45 de ani de un inginer peisagist din oraş, în amintirea iubitei sale soţii, Elena.
Cei doi au avut o căsnicie fericită vreme de mai bine de patru decenii, iar trecerea în nefiinţă a femeii, pe care a divinizat-o, i-a produs inginerului o nespusă durere. Drept urmare, bărbatul a construit un cavou, în adevăratul sens al cuvântului, pe care l-a botezat „Microtemplul plângerii eterne”.
Toţi pereţii cavoului au fost tapetaţi cu poezii compuse chiar de bărbatul rămas văduv, scrise pe plăcuţe de marmură.
„Te plâng soţie scumpă, te cânt şi te slăvesc/Ca pe o heruvimă, comoară-ntre comori/La inimă mă arde şi simt că-nebunesc/Că n-am putut concepe aşa curând să mori”, este strigătul de durere inscripţionat pe una din plăcile de marmură de pe templul dedicat soţiei. Patina timpului a făcut ca scrisul de pe plăci să nu mai poată fi descifrat.
Construcţia a fost începută în anul 1973, după decesul Elenei şi a fost definitivată în anul 1974. Localnicii care l-au cunoscut pe inginerul peisagist spun că acesta venea zilnic la mormântul soţiei şi stătea uneori şi câteva ceasuri, vorbind ore întregi cu cu ea şi întrebând-o ce îşi doreşte.
Totodată, în spatele microtemplului, arhitectul a realizat şi un sistem de sonorizare, ingenios pentru acele vremuri care nu mai este funcţional acum. Acesta era prevăzut cu butoane care odată apăsate lăsau să răsune melodiile îndrăgite de cuplul Rigolin, cum ar fi „Avant de mourir” sau „Sereneda lui Toselli”.
Arhitectul i-a mai supravieţuit 24 de ani soţiei şi a fost înmormântat în acelaşi cavou, alături de iubita lui. A avut grijă ca înainte de a pleca din această lume să realizeze două busturi, al său şi al soţiei, ocrotite de un înger sculptat în piatră.
“Domnul Rigolin a murit în 1997. Rude ar mai fi prin Bucureşti, dar nu au mai venit deloc să se mai intereseze de mormânt. O dorinţă a sa a fost ca în acest cavou să nu mai fie nimeni înmormântat şi cred că rudele vor ţine cont de această dorinţă şi vor păstra mausoleul aşa cum este acum”, spune Cristi Zbârciog, şeful Administraţiei Cimitirelor din Focşani.
Cei care se opresc fie şi pentru o clipă la „Microtemplul plângerii eterne” pot afla despre una din cele mai frumoase poveşti de iubire.
Se încarcă comentariile...
