Focşani: Doctorul Paul Alexandru a căutat otravă în mâncarea răniţilor revoluţiei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Revista "Viaţa medicală", din 25 decembrie 1989, evidenţiază implicarea medicului veterinar în salvarea răniţilor Revoluţiei.În 22 decembrie 1989, Paul Alexandru a plecat în Capitală pentru a participa Revoluţie şi, deşi a fost rănit, a continuat să salveze semeni.

Pe medicul veterinar Paul Alexandru, evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit la Chilia Veche, în Delta Dunării, unde profesa.

Ca anticomunist convins încă din perioada studenţiei, asculta frecvent postul de Radio „Europa Liberă" şi auzise despre frământările de la Timişoara, dar parcă nu-i venea să creadă.

„Locuiam în gazdă, la un inginer piscicol, lipovean, şi ascultam împreună cel mai popular post de radio. Pe 22 decembrie, am văzut, la televizor, decolând, de pe Palatul Comitetului Central, elicopterul lui Ceauşescu. Apoi a fost lansat un apel, s-a spus că este nevoie de specialişti, de oameni pregătiţi în acordarea primul ajutor şi atunci mi-am zis că le pot fi de ajutor revoluţionarilor, la Bucureşti".

N-a ezitat nicio clipă. După câteva ore, în seara de 22 decembrie, medicul focşănean se afla "La baricadă", la Televiziune, pentru a da primul ajutor răniţilor împuşcaţi în timpul luptelor de stradă.

„Aveam cu mine instrumentarul chirurgical, dezinfectante, seringi, antibiotice şi pansamente, indispensabile în acele momente. Se trăgea din toate părţile, iar în jurul meu erau numai morţi şi răniţi. Am primit sarcina de a opri hemoragiile răniţilor. Am intervenit la cel puţin zece astfel de cazuri pe care le-am transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă", povesteşte Paul Alexandru despre primul său contact cu Revoluţia Română.

A avut la rându-i nevoie de prim-ajutor

Orele petrecute salvând răniţi i-au oferit medicului focşănean satisfacţia extraordinară de a fi util într-un moment istoric.

Dedicându-se acestei misiuni, a devenit, la rândul său, victima celor care trăgeau în neştire.

"Se trăgea mult şi, în timp ce transportam un rănit, am fost împuşcat. Două gloanţe mi-au perforat piciorul, deasupra genunchiului stâng. Am căzut pe burtă şi am realizat că cel mai bine este să nu mă mişc, pentru a nu deveni ţinta celor care mitraliau. Am făcut-o pe mortul dar astfel am pierdut cam un litru de sânge", povesteşte medicul.

Norocul său a fost că temperatura scăzută a ajutat la coagularea sângelui şi, în cele din urmă, hemoragia a scăzut în intensitate.

„Nu-l cunosc pe doctorul care mi-a acordat primul ajutor, dar aş vrea să-i mulţumesc pentru ce a făcut. Nu l-am văzut, doar l-am auzit cum spunea că trebuie decupat cheagul de sânge de pe caldarâm, astfel încât să nu-l desprindă de rană, pentru a nu declanşa o nouă hemoragie, care putea să-mi fie fatală. Am fost dus la Urgenţe unde mi s-a scos unul dintre gloanţele din picior. Celălalt glonte avea să-mi fie scos, câteva zile mai târziu, la Focşani", rememorează clipele grele pe care le-a trăit.

Îşi aduce aminte că, la vremea respectivă, medicii aveau prea puţine cunoştinţe despre plaga prin împuşcare, deoarece acest diagnostic nu se regăsea în cazuistica medico-chirurgicală.

Toată hrana bolnavilor a trecut prin mâinile sale


Rănile nu l-au ţintuit la pat. S-a oferit să dea o mână de ajutor spitalului, în beneficiul bolnavilor, făcându-şi meseria, ca expert în controlul alimentelor de origine animală.

„Eram pe terenul meu. Veneau în spital, ca donaţii, foarte multe alimente de la gospodăriile populaţiei, precum carne de porc, caltaboşi, cârnaţi, slănină, conserve, tot ce era specific Crăciunului. Fiind singurul medic veterinar internat în spital, mi s-a dat pe mână laboratorul medical, pentru a putea controla sanitar-veterinar produsele. Nu pleca nimic spre consum fără acceptul meu. Bineînţeles că am găsit şi produse neconforme, pe care le-am oprit, spre binele bolnavilor internaţi", povesteşte Paul Alexandru despre experienţa inedită din Laboratorul de analize al spitalului în care era internat.


Revoluţia sângerează încă

După evenimentele fierbinţi din decembrie 1989, Paul Alexandru a urmat şase luni de recuperare medicală pentru a-şi putea folosi din nou piciorul.

Deşi i-au fost recunoscute oficial meritele în Revoluţie, Primăria Focşani nu i-a acordat niciodată drepturile stipulate de lege. Mai mult decât atât, a renunţat să mai facă parte din organizaţia de revoluţionari, întrucât a constatat că reuneşte prea mulţi impostori.

Pentru Paul Alexandru, 25 decembrie 1989 reprezintă: "Un Crăciun însângerat, care încă sângerează". Cele mai mari realizări ale mele din ultimii 20 de ani sunt fiul meu, Ştefan şi cele trei cărţi pe care le-am scris pentru semeni.

Focşani



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite