Focşani: Ştefan Munteanu a antrenat sportivi din patru ţări

De 23 de ani, renumitul om de sport şi-a câştigat respectul şi faima prin profesionalismul dovedit la echipele naţionale ale României, Israelului, Franţei şi Germaniei.Ştefan Munteanu şi-a început cariera de antrenor anul 1977. Timp de zece ani a pregătit atleţii Clubului Sportiv Unirea din Focşani, având rezultate de excepţie în concursurile interne şi internaţionale.

Are la activ peste 30 de titluri şi 15 recorduri naţionale la sprint, sărituri garduri şi viteză, acestea fiind obţinute de elevii săi, până în 1987, an în care Ştefan Munteanu a părăsit România pentru a se stabili în Israel.

„Mihai Căpăţână, Gabriela Coteţ, Carmen Ciortan, Vica Mincă, Ctălin Miron, Paula Baciu, Daniel Manole şi Gabriel Caraza, sunt doar câţiva dintre cei mai reprezentativi sportivi pe care i-am antrenat. Aceştia au reuşit să cucerească titluri naţionale şi să obţină recorduri naţionale în probele de viteză şi garduri. În anul 1987, am hotărât să mă stabilesc în Israel, împreună cu soţia mea. Am început o nouă viaţă, dar nu regret nimic din ceea ce a urmat", povesteşte vizibil emoţionat, profesorul Ştefan Munteanu.

A antrenat în Israel, Franţa şi Germania

În Isarel, Ştefan Munteanu a fost nevoit să lase atletismul de performanţă şi să antreneze şi în alte ramuri sportive. Înotul, tenisul de masă, voleiul şi baschetul au fost sporturile în care Munteanu a făcut performanţă la cel mai înalt nivel.

Ca preparator fizic, Ştefan Munteanu a fost unul dintre cei mai apreciaţi specialişti, sportivii săi având rezultate remarcabile în marile întreceri ale lumii: „În Israel, am fost preparator fizic al naţionalei de baschet juniori, dar şi al lotului reprezentativ de tenis de masă.

Am concurat şi ca sportiv pentru un club din Isarel. Tenisul de masă mi-a adus satisfacţii majore. Atât ca sportiv cât şi ca antrenor. Am luat locul opt la „Cupa Europei", la tenis de masă, în anul 1996, iar clubul la care am antrenat a ieşit campion mulţi ani la rând".

Înotul a fost unul dintre sporturile care i-au adus consacrarea rofesională: „Un sportiv rus, component al echipei naţionale a Israelului, s-a clasat pe locul VI la Campionatul European de înot de la Atena, în 1993. Am lucrat cu el mult timp, acest rezultat fiind unul dintre cele mai bune din istoria înotului din Israel. A fost o mare satisfacţie pentru mine".

România îşi bate joc de copii

Ştefan Munteanu a revenit în ţară, în urmă cu câţiva ani, dar regretă pasul pe care l-a făcut: „În România, copiii sunt bătaia de joc a autorităţilor. Nu au condiţii nomale în care să înveţe, să se antreneze sau în care să se joace. Este o ruşine ! În schimb, atunci când un copil are un rezultat major în orice domeniu, pe plan intern sau internaţional, toţi vin să facă poze cu el".

întrebări şi răspunsuri

Aţi antrenat şi în Franţa. Ce rezultate aţi obţinut acolo?

Am fost prepartor fizic la echipa de volei din Lyon. Am avut rezultate foarte bune în competiţiile din Franţa. Cât am fost eu acolo, echipa din Lyon a luat titlul naţional. Din Franţa, am plecat în Germania, unde am antrenat patru luni. Ulterior, m-am întors în Israel pentru a-mi continua activitatea.

Care vă sunt cele mai mari regrete?

Am călătorit mult şi nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum. Regret doar că m-am întors în ţară. Nimeni nu este interesat de sport şi de ceea ce se întâmplă cu adevărat în România. Trăim în minciună şi asta mă doare. Pe unde am fost, am spus cu mîndrie că sunt român, dar când am venit acasă, totul s-a năruit vâzând lumea supărată pe stradă şi apăsată de grija zilei de mâine.

ce îi place

mi place perfomanţa. De când am revenit în ţară, am fost tot timpl aproape de sport. Sunt preparator fizic la echipele de baschet ale LPS Focşani, care au luat două medalii de argint la Campionatul Naţional.

Vara, mă ocup şi de iniţierea la înot. Vin sute de copii la aceste cursuri, lucru care mă bucură enorm deoarece sportul înseamnă sănătate. Mai am şi o grupă de fetiţe la Atletsim.

ce nu-i place

Prostia, minciuna şi ipocrizia. Eu lucrez cu mare păcere în continuare, la vârsta mea, ceea ce în România nu prea se face în nicio meserie. Şi asta este o mare problemă a ţării. Sunt puţini cei care mai profesează sau fac ceva anume din pasiune. Pentru mine sportul şi performanţa înseamnă viaţa ca atare.