„Şcoala Altfel“: Faceţi, dar vă priveşte cu ce!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Orice activitate extraşcolară, indiferent că se derulează în timpul anului şcolar sau în timpul săptămânii „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” implică alocarea unor fonduri. În aproape toate cazurile, aceste cheltuieli cad pe seama elevilor, respectiv a părinţilor şi diriginţilor, pentru că şcoala nu are suficiente fonduri pentru toate aceste activităţi, iar cei care adoptă voluntariatul sunt foarte puţini.

Vrei sau nu vrei, inspectoratele şcolare îţi transmit că la nivel de judeţ sau municipiu se desfăşoară un concurs, în calendarul M.E.N exista, de asemenea, numeroase concursuri finanţate sau nefinanţate, autorităţile locale se întrec şi ele, care mai de care să deruleze tot felul de acţiuni cu tematică, dar până la premii, care vorba aia, rareori sunt în număr de patru, celelalte echipe formate, muncesc enorm. Muncesc pentru logistică, pentru creaţie, pentru costume, pentru performanţă. Cu ce? Se străduieşte toată lumea să facă activităţi fără investiţia vreunui leu, dar se poate?

Păi ce concurs este acela care nu implică cheltuieli, ci doar câştiguri?

În general, participarea la un concurs necesită taxe de participare. Deplasarea către o localitate în care se desfăşoară o olimpiadă sau un concurs de specialitate necesită fonduri de transport şi cazare. Dacă judeţul gazdă mai asigură o parte din fonduri, deseori pentru cele trei mese pe zi de elev nu se gândeşte chiar toată lumea. Săracul elev calificat la etape naţionale, fără niciun un ban în buzunar pentru deplasare. Evident că nu este lăsat de izbelişte. Se apelează la mila „comunităţii” de orice fel.

Haideţi să ne plimbăm cu bicicleta? Ok..., dar copilul care nu are bicicletă, ori şi-o cumpără, ori stă pe margine. Haideţi să desenăm? Dar desenul implică planşe, culori, acuarele, pensule şi toate acestea nu le asigură şcoala.

Haideţi  să facem un concurs gastronomic? Dar cine ne dă bani pentru ingredientele necesare?

Orice concurs tematic necesită costume. Sponsorii sunt de negăsit, iar elevii trebuie să găsească costumele. Nu le au în şifonier? Se confecţionează! Încă o etapă de trecut!

Haideţi să facem comunicări şi referate pe teme ştiinţifice şi exploratorii. Ok! Merge asta o zi sau două, dar dacă lungeşti treaba la infinit, rişti să pierzi auditoriul, mai ales că se poate face asta şi acasă la TV. Ai plătit abonamentul?

Activităţile sportive sunt gratis! Aşteaptă-ţi rândul! baza nu este suficientă pentru atâţia elevi! Poate vrei sa joci un şah? Minim 10 table de şah per clasă!

Haideţi să mergem să strângem gunoaie? Până la locul cu pricina trebuie să dăm banii pe biletul necesar mijlocului de transport, iar la faţa locului se va revolta cineva spunând că nu are nicio obligaţie să cureţe „nesimţirea altuia”! just!

Haideţi să mergem la muzeu! La muzeu se plăteşte intrare, aşa cum şi spre alte destinaţii trebuie să plăteşti.

Orice deplasare sau realizare, costă! Costă timp, costă bani, iar premiile în bani se obţin foarte rar, doar de către cei trei calificaţi. Restul rămâne cu dezamăgirea şi banii cheltuiţi.

Excursie? Filosofie curată! Un dosar de peste 100 de pagini, fie că te deplasezi o zi sau mai multe! Tabele, referate, obiective, scopuri, declaraţii, avize medicale şi epidemiologice la care se adaugă o imensă grijă! Totul pe umerii profesorului care aleargă de colo până colo, după aprobări! Sunt foarte puţini cei care înţeleg că rolul excursiei este acela de a observa pe teren ceea ce la şcoală nu ai cum să observi!

Pentru mulţi excursia înseamnă evadare din obişnuit, dar profesorul cu siguranţă doreşte ca elevul său să nu fie pus niciodată în situaţia de a nu şti în ce ţară locuieşte sau că meleagurile se întind dincolo de şcoală sau spaţiul de domiciliu. Trist este că mulţi părinţi sunt în situaţia necunoaşterii, atât a spaţiului naţional, cât şi a cunoaşterii.

Ce să convingi mai întâi?

Să convingi Ministerul sau autorităţile că la şcoală este nevoie de bani pentru orice activitate? Pe părinţi sau pe elevi pentru utilitatea oricărei acţiuni sau să renunţăm cu desăvârşire la orice acţiune suplimentară şi să ne limităm la acţiuni formale, până când vom ajunge să scriem cu bucata de lemn pe o tăbliţă de lut, doar ca să nu cheltuim bani?

Dar argila cine o prepară?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite