Eroul Vasile Chilian, care a plătit cu viaţa pentru că şi-a iubit patria. Înainte de a-şi da sufletul a rostit cuvintele: „Mor pentru ţara mea“

Pe teritoriul României, pedeapsa cu moartea a fost instituită oficial doar pe timp de război, dar în 1953 regimul comunist a considerat că poate fi aplicată şi pe timp de pace. Pedeapsa a fost abrogata 37 de ani mai târziu, în 1990, după ce au dispărut dictatorii României.

Documentele de arhivă din Vrancea amintesc despre o execuţie petrecută în timpul Primului Război Mondial chiar în Focşani. Este vorba de cunoscutul grup condus de Vasile Chilian, eveniment despre care la vremea respectivă s-a scris chiar şi în presa din Germania.

Tragica întâmplare trăită de vrâncenii s-a petrecut la sfârşitul lunii august, după victoria trupelor române de la Mărăşeşti. Vasile Chilian, un locuitor înstărit din Burca, comuna Vidra, în vârstă de 50 de ani, s-a trezit în ziua de 26 decembrie 1916 că armatele germane i-au ocupat satul, acestea oprindu-şi trupele şi tehnica pe malul Putnei.  Peste această apă, la 400-500 de metri, era fixat frontul româno- rus.

În februarie 1917, Vasile Chilian, cu ajutorul unei întinse grupări de neamuri şi prieteni din toate satele Vrancei, ocupate de inamic, a înlesnit militarilor români rămaşi în teritoriul ocupat şi prizonierilor evadaţi din lagărele nemţeşti să treacă pe ascuns linia frontului, dincolo în Moldova.

Reţeaua lui Chilian

„În satul său, Vasile Chilian cunoştea perfect albia Putnei, cu fiecare tufăriş, cu fiecare hăţiş şi cărare prin cătinişuri, căci dincolo, lângă celălalt mal pe o gârlă afluent a Putnei, avea chiar o moară. Podul ce lega satul Burca de Vidra era rupt şi dărâmat în apă, la fel era ruinată şi moara lui, cătinişul în acea parte era pe atunci des şi apa Putnei sub pod. Toate aceste amănunte Vasile Chilian le ştia şi le folosea din plin. Începând de la Neculele din munţii Buzăului, prin satele vrâncene de pe apa Zăbalei a Nărujei şi a Putnei, Chilian şi-a întocmit repede o reţea de oameni credincioşi care îndreptau spre casa lui din Burca, în grupuri mici, de 5-6 inşi, pe cei ce voiau să treacă în Moldova. Prin ei, Vasile Chilian trimitea Comandamentului Român şi rapoarte privitoare la structura frontului german, mişcări de trupe, unităţile şi locul depozitelor de muniţii”, ne spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Vrancea.

Potrivit documentelor din arhivă, trecerile peste apă se făceau în nopţile fără lună şi mai ales când apele Putnei erau mai mari şi fugarii, mai ales cei ce ştiau să înoate, treceau uşor urmând firul apei de la un mal la celălalt.  Dar într-o noapte, de la sfârşitul lunii mai 1917, un grup ce se pornise să treacă e descoperit de patrulele nemţeşti datorită strigătelor involuntare ale unui fugar care neştiind să înoate a ţipat după ajutor. Patrulele germane au înconjurat repede locul şi i-a forţat să iasă din apă.

Deconspirarea

Rapoartele lui Chilian se aflau la gâtul unuia care de frică a uitat să le arunce, astfel încât din cercetarea lor şi din interogatorii nemţii au descoperit întreaga organizaţie complotistă a lui Vasile Chilian. A fost arestat tot grupul, în frunte cu Vasile Chilian, au fost aduşi la Focşani şi judecaţi în zilele de 27-29 iulie 1917. 

Acesta cu încă patru din cei implicaţi, respectiv Toma Cotea, Dumitru Pantazică, Ştefan Secăluş şi Vasile Gălăţeanu  au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare pe 30 august, în poligonul Garnizoanei Focşani, fiind înmormântaţi în curtea regimentului 10. Potrivit preotului care a asistat la execuţie, Vasile T. Chilian a refuzat sa fie legat la ochi, rostind cuvintele "mor pentru ţara mea".

“Lor le-a fost ridicat, la Vidra, în 1936 un monument operă a arhitectului Fr. Hamel şi a sculptorului pietrar Osvaldo Zuliani din Focşani, un soclu din beton pe care se înălţa o cruce impunătoare din aramă. Condamnarea severă ce le-a fost atribuită a părut tare nedreaptă în ochii românilor, cărora doar victoriile armatei noastre le-au mai întărit moralul. Povestea cumplită şi sacrificiul suprem al acestor martiri nu au fost inutile. La finele marelui război se împlinea un mare vis românesc, respectiv unirea provinciilor româneşti”, mai spune istoricul Florin Dîrdală.

În 1940, osemintele eroilor au fost reînhumate cu toate onorurile în racla eroilor din Mausoleul din Focşani.