Dragă Românie, vreau conducători care să-şi iubească poporul. Indiferenţa nu e soluţia la schimbare

Iubesc România. Cu câteva excepţii. Dar o iubesc aşa cum orice nativ trebuie să o iubească. Fără fanatism, dar cu mândrie.

Am investit în educaţia mea pentru a oferi educaţie şi unei părţi din generaţia viitoare. Am respectat ţara ocrotind mediul şi am respectat legile, chiar dacă am observat că foarte mulţi se abat de la ele. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să repar, acolo unde ceva sau cineva a încercat să strice şi am sfătuit tinerii că exemplele negative nu trebuie însuşite.

Am încercat să schimb percepţii false şi să nu rămân indiferentă la ceea ce mă înconjoară. Indiferenţa nu e soluţia la schimbare şi nici amânarea proiectelor pentru ziua de mâine.

Am rostit numele România fără reţinere în străinătate, chiar dacă înşişi guvernanţii au făcut deseori ţara de râs, şi am promovat-o cum am putut mai bine, peste tot pe unde am călătorit.

Am avut multă răbdare şi toleranţă faţă de aleşii neamului şi, doar pentru faptul că nu am plecat definitiv din ţară, nici până acum, înseamnă că am făcut ceva pentru România.

Am visat să fie armonie/consens la toate nivelurile (politic, economic, social etc), cu respectarea principiilor democratice. Să avem parte de linişte, prosperitate, să scadă rata sărăciei, disparităţile regionale, să crească în mod real calitatea vieţii; am visat să trăiesc mai relaxat şi nu să mă gândesc la supravieţuire, ci să-mi permit să nu mai tânjesc după nimic.

Am visat să fie depolitizate instituţiile, să se respecte valorile, să nu se mai promoveze mediocrii, să dispară orgoliile politice, să fie unitate şi să se vadă cu ochiul liber că se construieşte o Românie frumoasă şi democratică. Să avem autostrăzi, uliţe fără noroaie, bunici sau părinţi la ţară cu apă caldă şi canalizare etc. Am visat să fim şi noi în rândurile statelor europene care contribuie cu plus valoare la o Europă Unită.

Am visat ca legile şi regulile de bun simţ să fie respectate de toată lumea, să nu mai fim conduşi de condamnaţi penal şi toţi cetăţenii cu drept de vot ai ţării să se informeze temeinic şi să nu mai ezite să iasă la vot sau din bula de confort. Am visat, dar ştiu sigur că dacă s-ar dori cu adevărat, nu ar fi imposibil, iertaţi-mi naivitatea!

În România trebuie să se respecte drepturile tuturor cetăţenilor ei şi era firesc să ofere necondiţionat, nu doar să ceară. De poveri avem parte de sute de ani. Unii şi de pomeni, dar acesta este alt subiect.

România va face ceva pentru mine atunci când cei care o reprezintă în mod oficial vor iubi cu adevărat ţara asta, mai presus de fiinţa lor. Când se vor confisca averile obţinute ilegal, cu care se vor acoperi toate lipsurile din buget şi nu se vor împovăra cetăţenii cu şi mai multe taxe. Când vom avea un mediu economic atractiv pentru investitori, vom încuraja micii întreprinzători şi vom crea facilităţi fiscale astfel încât şi salariile să fie sustenabile.

România ar trebui să mă determine să fiu mândră de ea şi să nu-mi fie niciodată ruşine să spun că sunt româncă, oriunde m-aş duce!