De unde vine expresia „Lampa lui Aladin“

Lampa lui Aladin

Aladin este un personaj din basmele orientale din culegerea de poveşti „O mie şi una de nopţi“, care a ajuns în posesia unei lămpi fermecate cu ajutorul căreia putea obţine ce dorea.

Milioane de copii au fost fascinaţi de-a lungul a câteva sute de ani de povestea care a făcut înconjurul lumii a băiatului sărac care a găsit o lampă fermecată, ajutat de prietenul său de nădejde, maimuţica Abu.

În traducere din arabă, „Aladin“ înseamnă „nobleţea credinţei“ şi este unul din eroii din faimoasele poveşti medievale arabe incluse în cartea celor „1001 de nopţi“ de traducătorul francez Antoine Galland, care a auzit frumoasa istorioară din gura unui narator arab din Siria.

Două manuscrise arabe cu aventurile faimosului băiat şi a lămpii sale fermecate au fost descoperite la Biblioteca Naţională din Paris, acum 300 de ani, poveste care a fost pusă în scenă pentru prima dată în Marea Britanie, la Covent Garden, în 1788.

Povestea e lungă şi din ea s-a desprins o expresie care dăinuieşte, Lampa lui Aladin, intrată în posesia băiatului de croitor, cu ajutorul căreia putea obţine şi face tot ce-i poftea inima şi-i visa mintea.

“Lampa lui Aladin a devenit o expresie universală prin care se face aluzie la puterea miraculoasă a cuiva de a înfăptui repede lucruri măreţe, minunate. A folosit-o compozitorul francez Nicolo Isouard, ca titlu al unei opere scrise pentru inaugurarea iluminării cu gaz (în locul lumânărilor întrebuinţate până atunci) a clădirii Operei din Paris, acum aproape 150 de ani”, potrivit lui I. Berg, autorul dicţionarului de cuvinte, citate şi expresii celebre.

Practic, “Lampa lui Aladin” a devenit simbolul obiectului cu puteri magice, capabil să determine destine însă de multe ori facem referiri mai puţin serioase la ea. Multe persoane vorbesc de lampa lui Aladin ca şi de o jucărie magică sau ca şi o virtute.