De sărbători, dacă nu ai un prieten din Vrancea, să-ţi faci!

Vrânceanul autentic, cel din vechiul ţinut Putna (Ţara Vrancei de astăzi) sau de pe Valea Şuşiţei şi a Râmnei, este păstrătorul tradiţiilor şi  obiceiurilor de veacuri.

Vrâncenii sunt răzeşi autentici

Vrâncenii sunt oameni îndârjiţi asupra conservării tradiţiei neamului, încât se luptă ca nişte răzeşi adevăraţi pentru ceea este al lor, demni de darurile lui Ştefan cel Mare.  Despre ei se găsesc numeroase informaţii în arhive,  în scrierile lui Cantemir, studii sociologice (Henri Stahl, Dimitrie Gusti), în studii etnografice, de folclor şi culturale,  geografice, mai vechi sau mai noi, în numeroase teze de doctorat.

Au reuşit să se lupte cu boierii ce doreau să le fure pământurile, au reuşit să câştige parţial lupta cu colectivizarea, dar nu au avut suficientă putere să stea mereu în calea jefuitorilor de păduri.

În schimb, nu au renunţat niciodată să-şi promoveze patrimoniul cultural şi, la toate târgurile şi festivalurile de tradiţie şi folclor  contemporane, poţi întâlni cel puţin un meşter vrâncean: de măşti tradiţionale, fierar, dogar, sculptor în lemn, buciumaş, cimpoier,  femei artiste în meşteşugul ţesutului, cusutului cu arnică ş.a.

Majoritatea meşterilor ştiu a cânta din fluier, ocarină, bucium, caval, cimpoi, bat toba cu măiestrie şi poartă costumele tradiţionale, chiar şi în zile obişnuite, dar mai ales duminica şi la zile de sărbatoare.
Costumul popular se transmite din generaţie în generaţie, se poartă pe categorii de vârstă, iar bluza tradiţională vrânceană nu are voie să lipsească din nicio casă vrânceană.

Ar fi bine să-ţi faci un prieten vrâncean, indiferent de vârsta pe care o are

Pentru că satele vrâncene sunt împrăştiate pe văi, iar unităţile de cazare de tip pensiune turistică sunt concentrate doar într-o singură comună (Tulnici), ar fi păcat să ratezi sărbătorile doar din cauza aceasta. Aşa că, încă o dată te invit să-ţi faci un prieten vrâncean, un „bunic”, ar fi ideal!

Pe lângă frumuseţile naturale ce le poţi admira atât vara, cât şi iarna, în preajma sărbătorilor de iarnă, prietenul vrâncean este cel care te aşteaptă la o ţuică fiartă, să-ţi arate cum taie porcul, cum îl pârleşte şi cum îl pregăteşte, astfel încât tu să te bucuri de fiecare bunătate în parte.

Bunătăţile se afumă şi se agaţă în cămară: jambon, slănină, costiţă, cârnaţi, restul de carne proaspătă păstrându-se pentru sarmale şi caltaboşi. Pe lângă toate astea, veţi descoperi cum ştiu ei să facă şi caşul în tipare specifice sau păstrăvul în cetină de brad. Cred că nu mi-a scăpat nimic, dacă da, veţi descoperi voi, mie deja mi s-a făcut poftă de mâncare.

E bine să nu te aventurezi prea mult prin pădure pentru că rişti să te întâlneşti cu ursul sau cu alte jivine. Cel mai bine ar fi să rămâi  pe lângă casa gazdei, la căldurică,  să aştepţi colindătorii şi să le oferi câte un măr şi nişte nuci păstrate în fân sau câte un colac copt în cuptorul casei.

Vor veni şi tinerii urători costumaţi,   să vă joace „ capra” sau „ursul” şi, dacă mai rămâneţi de Anul Nou, cu siguranţă veţi auzi şi Pluguşorul. Datinile continuă până la Bobotează şi nu se sperie tinerii de geruri sau zăpadă. De altfel, tinerii care acceptă să ducă mai departe aceste tradiţii sunt învăţaţi de mici să respecte şi să păstreze folclorul aşa cum străbunii l-au păstrat şi transmis.

Nu ai cum să te plictiseşti  de sărbători, pentru că mereu vei descoperi ceva ce nu ştiai sau vei putea face, măcar mental, comparaţii cu alte experienţe trăite pe alte meleaguri.

Poţi învăţa să coşi, să împleteşti, să confecţionezi o mască sau un instrument muzical sau, de ce nu, te poţi plimba prin sat, pe la localnicii care şi-au amenajat în casele lor, propriile muzee tradiţionale (la Vrâncioaia, Paltin, la Nereju sau la Nistoreşti, la Năruja, Bârseşti, Negrileşti, Spulber ş.a.)

Oricare dintre satele vrâncene vei alege să vizitezi, toate îţi vor oferi atmosfera pe care o doreşti de sărbători.

Fă-ţi un prieten vrâncean şi trăieşte-ţi experienţa de sărbători!