De bine, despre medici

Dr. Irinel Popescu

În ultima vreme se vorbeşte mai mult de corupţi şi şpăgi, aşa că, ce spun eu aici sigur nu o să fie ceva care să acopere zăngănitul cătuşelor.  Şi deşi ce vă povestesc eu e parte a sistemului medical românesc, n-aş putea să spun nici că e o regulă şi nici că e senzaţional. E o poveste banală despre suferinţă şi speranţă, despre medici  şi despre recunoştinţă.

Întotdeauna am păşit cu teamă în spital şi am privit medicii ca pe un fel de semizei, deţinători de taine la care eu, muritoarea de rând, n-aveam acces. Am întâlnit tot felul de medici. Şi mai atenţi, şi mai repeziţi, şi mai abordabili, şi mai reci, dar am avut întotdeauna încredere în fiecare în parte.

De parcă vindecarea mea sau a celor pe care îi însoţeam depindea în mod direct de credinţa în capacităţile tămăduitoare ale medicului.  Si asta deşi, e drept că e vorba de sistemul medical comunist, am avut motive să blestem unele decizii medicale în cazul unuia dintre copiii mei.

Zilele astea am ajuns iar să intru într-un spital. La Fundeni. Acolo unde fratele meu a trecut printr-o operaţie dificilă. Am păşit cu aceeaşi teamă şi  cu aceeaşi încredere. Iar după operaţie am scris un mail către medicul care l-a operat şi i-am mulţumit pentru profesionalism, deşi eram convinsă că nu o să aibă timp să-mi răspundă. Dar am simtit că trebuie să o fac, pentru că e firesc să aduci mulţumiri celui ce salveaza viaţa cuiva drag. Şi ştiti ceva? Mi-a raspuns şi mi-a mulţumit.

Da, sunt multe de făcut în sistemul medical românesc şi sper să se şi apuce cineva serios şi riguros de ele. Dar sunt şi oameni ca Irinel Popescu, de la Spitalul Fundeni, care salveaza vieţi în fiecare zi, firesc, aproape banal şi mai are şi timp să răspundă la mailurile de multumire. Si-mi pare rău că nu i-am stiut pe toţi din echipă, să vă fi dat acum şi mai multe nume ca argumente.

Aşa că cel mai mult mă doare, în toată zdrăngăneala de cătuşe care se aude în societatea românească, faptul că uneori e vorba şi de medici. Şi e trist pentru că văd cum mizeria se întinde asupra tuturor celor ce muncesc în sistem, pentru că ce e mai uşor de făcut decât o generalizare? Dacă face unul, sigur o fac toţi, asta auzi foarte des.

Numai că mie nu poate să îmi spună cineva că în ciuda sistemului care e plin de defecte structurale care ne înnebunesc când avem de-a face cu el, nu există şi profesionalism, seriozitate, omenie în sistemul medical românesc. Hai acum să generalizam şi astea.