Cum îi prindeau oamenii legii, fără radar, pe şoferii vitezomani acum un secol. Cei care nu plăteau amenzile rămâneau fără maşini

Permis de conducere în anul 1929  FOTO: Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea

În anii 1920, viteza maximă legală stabilită pentru autoturisme era de 12 km/oră, stabilită după mersul cailor la trap. Cu toate acestea, şoferii depăşeau de multe ori viteza legală, aşa cum reiese din procesele verbale de sancţionare găsite în arhive.

De când s-a inventat automobilul, o "găselniţă" care a revoluţionat mersul omenirii, s-a încercat instituirea unui set de reguli care să protejeze atât şoferii şi pasagerii, cât şi pietonii. Mai întâi, au existat instrucţiuni sumare care s-au transformat apoi în legi de circulaţie, pentru ca în decursul timpului acestea să se transforme într-un veritabil cod rutier, care periodic este modificat în pas cu vremurile pe care le trăim. 

Din arhive, aflăm despre sancţiunile pe care le primeau şoferii care încălcau regulile rutiere în perioada interbelică, când numărul maşinilor nu depăşea câteva sute de unităţi.

“O problemă semnalată atunci era faptul că  prefecturile din ţară înscriau automobilele sau motocicletele dintr-o altă circumscripţie, fără a se încunoştiinţa prefecturile la care au fost mai înainte şi se cereau urgent măsuri ca ori de câte ori o prefectură înregistra vreun automobil sau motocicletă, care se aflau deja înscrise la altă autoritate, să comunice imediat această mutaţie prefecturii respective. Pentru o sumară verificare tehnică, prefectura fostului judeţ Putna (Vrancea de azi) a emis o ordonanţă, în primăvara anului 1929, adresată tuturor proprietarilor de autovehicule, pentru ca aceştia să se prezinte în fiecare lună, pe data de 15, cu maşinile, în faţa comisiei pentru verificarea lor, în caz contrar riscând până la 20.000 lei amendă”, ne spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.

Ulterior, cazuistica înregistrată a impus înfiinţarea unui birou de cazier auto care să elucideze, o dată pentru totdeauna, desele reclamaţii la accidentele de automobile, precum şi posibilitatea chemării în judecată a şoferilor contravenienţi la legea circulaţiei. Nu în ultimul rând, se cerea rezolvarea cererilor venite din alte oraşe, de urmărire a şoferilor în urma delictelor comise de către aceştia, dorindu-se în acest fel ca urmărirea vinovaţilor să se poată face în mod sigur şi grabnic. 

Astfel, erau sancţionate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depăşirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică 12 km pe oră, circulaţia cu autovehicule  neverificate  de comisia formată pe lângă prefectura judeţeană.

Dintr-un proces verbal aflăm că  trecerea cu viteză mare, pe la  o răscruce  din oraş, aproape lovind pietonii, i-a  atras altui şofer o amendă zdravănă de 10.000 lei. 

Dintr- un alt proces verbal de sancţionare descoperim cum se  proceda când o maşină depăşea acea viteză de 12 km pe oră.

“Proces verbal nr 69- astăzi 8 mai 1929. Noi, şeful postului de jandarmi din Domnesti, constatăm prin prezentul  proces verbal că astăzi la orele 8 dimineaţa, în timp ce ne aflam la oficiul poştal din această comună, am văzut venind dinspre Focşani spre Bacău o maşină (automobil) circulând pe şoseaua naţională ce trece prin Târgul Domneşti, cu o viteză de 20 de km pe oră în loc de 12 km pe oră – acest fapt s-a stabilit de noi după cum urmează: prima dată la orele 8(opt) maşina a fost văzută prin dreptul postului, iar după un minut şi treizeci de secunde  maşina a trecut pe lângă noi, prin dreptul oficiului poştal, care este situat la o depărtare de 500 de metri de postul de jandarmi. Am făcut semn de oprire, însa conducătorul, din viteza cu care mergea, nici nu ne-a putut observa”, scrie în procesul verbal.

Oamenii legii au aplicat o amendă usturătoare, care a fost trimisă la Prefectura Tecuci, pentru a fi executată, iar la Judecătoria Mărăşeşti au fost înaintate actele legale în vederea unui proces penal, întrucât era prevăzută, în legea timpului, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 15 zile, pentru neoprirea la semnal legal. 

Dintr-un alt proces de contravenţie, încheiat pentru o faptă petrecută pe şoseaua Focşani- Suraia, aflăm că o patrulă a observat o maşină care circula cu viteza de 60 de km pe oră. Cum s-a stabilit acest lucru?

“S-au luat în calcul doi stâlpi aşezaţi pe marginea drumului, la 50 de metri, prin dreptul cărora maşina a trecut în două secunde. Pentru că şoferul a oprit la semnalele legale, a scăpat de alte demersuri în justiţie, dar a primit o amendă de 3000 de lei”, spune istoricul Florin Dîrdală.

Nu s-au identificat în arhive măsuri luate împotriva celor care au consumat băuturi alcoolice, dar lipsa tăbliţei de înmatriculare, mersul pe contrasens şi fără lumini pe timp de noapte reprezentau motive suficiente pentru ca  reprezentanţii statului să împartă cu dărnicie sancţiuni băneşti, cu menţiunea explicită că, dacă nu se achitau în termen de 15 zile, şoferii contravenienţi chiar şi proprietarii autovehiculelor puteau răspunde penal de întârziere ori se puteau trezi cu automobilul sechestrat . 

O ultimă curiozitate în acele vremuri faţă de cele actuale era aceea că toate permisele de conducere conţineau extrase ample şi concludente din  legea privind circulaţia automobilelor şi, efectiv, când se stabilea vinovăţia unui şofer agentul constatator îi arăta articolul pe care îl încălcase şi nivelul până la care putea fi stabilită sancţiunea ori alt gen de răspundere presupunea respectiva abatere.