Cum i-a afectat Primul Război Mondial pe românii rămaşi acasă. Poveşti despre crunta ocupaţie germană şi abuzurile oripilante ale armatei ruse

La Focşani, a funcţionat Cartierul General al Armatei a 9-a germane, iar în împrejurimile oraşului s-au derulat cele mai importante operaţiuni militare din Primul Război Mondial.

Despre intrarea României în Primul Război Mondial, acum o sută de ani, despre deciziile clocotitoare de la Bucureşti, care au condus la acest moment  şi apoi despre desfăşurarea dezastruoasă a conflictului în anul 1916, s-a scris foarte mult.

Istoricii au analizat  curajul, dar şi graba comandanţilor Armatei Române de a lupta pe mai multe fronturi, în ciuda slabei înzestrări. Nu au fost omise din analize marile pierderi de vieţi omeneşti, epidemiile, spitalele de campanie, fiind găsite explicaţii pentru orice bătălie pierdută sau câştigată de soldaţii noştri.

Mai puţin abordat de către istorici a fost ceea ce s-a întâmplat cu cei rămaşi acasă, respectiv femei, bătrâni, copii, rezervişti, autorităţi şi cei scutiţi de mobilizare, aceştia din urmă având sarcini vitale în comunităţile lor, precum electricieni, lucrători la uzina de apă, jandarmi, care aveau grijă de bunul mers al lucrurilor.

În Focşani, ca de altfel în toată ţara, mobilizarea pentru război s-a dat în noaptea de 14 spre 15 august 1916, prin Înaltul Decret Regal nr. 2734.

Conform documentelor păstrate în arhiva Serviciului Arhivelor Naţionale Vrancea, pe 16 august 1916 toţi funcţionarii şi fiecare locuitor erau obligaţi ca în cazul în care vor vedea vreun aeroplan în apropierea oraşului  să anunţe de urgenţă Comenduirea. La liniile telefonice pe care le puteau folosi pentru a anunţa acest eveniment, simplul cuvânt, alarmă, era suficient pentru a primi legătura telefonică cu autorităţile militare.

Iluminatul public şi particular a făcut  şi acesta obiectul  a numeroase ordonanţe ale Primăriei Focşani, fiind suspendat provizoriu, cel public, începând cu 17 august, iar cel particular, restrâns ca număr de abonaţi, era lăsat liber cu condiţii, doar în casele care deţin la ferestre perdele groase, pături sau obloane aşezate în aşa fel încât lumina să nu se vadă nicidecum din afară. Oamenii nu aveau voie să ţină lumini aprinse în nicio curte, în nicio prăvălie, iar la atac aerian fiecare locuitor era obligat să stingă orice lumină, chiar şi candelele, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru conducătorii de trăsuri şi automobile.

“O corespondenţă specială a fost transmisă în august 1916 de Ministerul de Interne, în care se menţiona faptul  că civilii sunt deosebit de neliniştiţi, iar acest lucru se datorează faptului că tot felul de indivizi neocupaţi, prin baruri, cafenele şi mai ales  pe străzi, participau la  discuţii de tot felul şi  întreţineau o stare de teamă în rândul locuitorilor  prin veştile pe care le propagau cu privire la mersul războiului. Printre ei erau şi militari, dar şi funcţionari ai statului, personaje care ofereau destulă  greutate ideilor vehiculate. Pentru a feri civilii de veşti nepotrivite, ministerul le-a interzis militarilor să mai participe la astfel de discuţii, dar se impunea ca şi  pentru ceilalţi funcţionari, slobozi la gură, să li se pună în vedere să nu mai participe în niciun fel la agitaţii inutile sau dispute verbale în diverse locuri ale oraşului, pentru că prin funcţia  şi prestanţa lor erau deosebit de convingători în legătură cu ştirile de pe front”, ne spune istoricul Florin Dîrdală.

Averi confiscate

Pentru câţiva focşăneni intrarea în război nu a însemnat doar nelinişte, ci şi confiscarea averilor. De exemplu, Petruş Herman, grădinar la Primăria oraşului a fost pus sub sechestru judiciar, de la 20 septembrie 1916, deoarece  a fost considerat  supus german. Dezamăgit, acesta a făcut un memoriu la Ministerul de Interne unde relatează că s-a stabilit în Focşani în 1878, iar doi dintre cei trei copii ai săi se aflau pe front. Chiar şi Primăria Focşani a intervenit în sprijinul său, dar măsura nu a fost anulată,  averea acestuia rămânând mult timp confiscată, până după terminarea războiului.
                
Într-un alt document, datat septembrie 1916, patronii de cinematografe, de berării, restaurante şi cârciumi fac un memoriu amplu la primar în care amintesc că de mai bine de trei săptămâni stau cu stabilimentele închise, cu produse care încep să se strice, rugând insistent să li se permită deschiderea acestor localuri.

Pe masa primarului au ajuns şi alte probleme importante. Comandantul Pieţei comunica că a observat aruncându-se, din aeroplanele  duşmane, ce survolau oraşul Focşani, cantităţi însemnate de bomboane şi a solicitat să fie înştiinţaţi de urgenţă toţi locuitorii să nu se atingă niciun obiect de pe jos, care trebuia raportat imediat la forurile militare locale.

Tot în septembrie 1916 Ministerul de Interne sesiza că autorităţile locale au mari probleme în a colecta de la populaţie banii necesari pentru comunitate şi a transmis un ordin în care comunica că toţi agenţii de percepţie, agenţii încasatori şi cei ai taxelor comunale pot fi dispensaţi de mobilizare, spre fericirea acestora, în conformitate cu prevederile legale. Primarul s-a grăbit  să  elibereze certificate de dispensă către 15 funcţionari  ce se încadrau în normativele în vigoare atunci, în vederea acoperirii nevoilor  de colectare a bugetului oraşului.

O altă măsură, utilă îmbunătăţirii traiului focşănenilor, a fost un ordin telegrafic al Ministerului de Interne, valabil  pentru toate familiile funcţionarilor mobilizaţi, care, la sfârşitul toamnei, au primit, în avans, salariul acestora pe următoarele trei luni.
           
“Regimul călătoriilor  în ţară a fost şi acesta reglementat  prin publicaţii oficiale  care stipulau că se pot efectua, pentru zona operaţiilor, doar prin  bilete de circulaţie eliberate de Marele Cartier General sau de  Comandamentele de Armată, iar pentru zona interioară numai de către  Marele Stat Major. Pentru locuitorii români din comunele rurale ale unui judeţ, care doreau să se deplaseze în acest judeţ sau în  judeţele vecine  trebuia  eliberat un bilet de identitate de către primarul comunei, vizat fiind de şeful postului de jandarmi respectiv. Funcţionarii Statului  puteau călători în ţară, exceptând zona de operaţiuni, pe baza biletelor de identitate eliberate de şefii serviciilor respective. La fel şi funcţionarii CFR, dar pentru zona operaţiunilor militare, biletele trebuiau eliberate de Marele Cartier General.  În ceea ce priveşte militarii, aceştia  nu puteau  călători decât în baza unui ordin de serviciu, a biletului de intrare în spital sau de convalescenţă.  Cei care  încălcau aceste instrucţiuni, focşăneni sau nu,  li se punea în vedere că vor fi arestaţi  de îndată şi supuşi judecăţii consiliului de război”, mai  precizează istoricul Florin Dîrdală.

Abuzurile militarilor ruşi                    

Documentele locale de acum o sută de ani nu puteau să nu cuprindă  informaţii, chiar şi  voalate,  despre abuzurile   trupelor ruse  şi care, cu toată grija autorităţilor pentru a nu inflama spiritele, tot aveau loc. Astfel, au existat situaţii când militari ruşi au luat toată pâinea din brutării fără nici o regulă şi o vindeau la populaţie cu 50 de bani bucata.

Relativa linişte a locuitorilor din Focşani se apropia cu paşi repezi de sfârşit, pentru că trupele inamice se aflau tot mai aproape de acest obiectiv. Pe 20 decembrie 1916, cu mai puţin  de o săptămână înainte de ocupaţie, consilierii locali sunt  chemaţi  în şedinţă solemnă în sala de recepţii a municipalităţii pentru a lua deciziile impuse de greutatea zilelor respective. Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, primarul oraşului Focşani, care a rămas fără nici o ezitare la datorie, a anunţat într-o publicaţie că nemţii au ocupat oraşul.

“Oştile germane au intrat azi în oraşul nostru şi trebuie să le întâmpinăm cu supunere şi lealitate căci graţie înaltelor sentimente de umanitate şi ideilor de civilizaţie, oraşul nostru a fost cruţat de bombardament şi de distrugere, pentru care trebuie să le păstrăm recunoştinţa noastră. Îndemnăm populaţia la cea mai desăvârşită supunere, cu încrederea deplină că în cavalerismul şi în spiritul de ordine al acelora care ne cuceresc cu armele, vom găsi bunăvoinţă şi protecţiunea pentru apărarea persoanelor, avutului şi onoarea familiilor noastre. Dăm cu atât mai mult acest sfat şi îndemn nenorocitei noastre populaţiuni cu cât până acum dânsa a fost atât de crud şi greu încercată. Sfătuim şi rugăm cu cea din urmă stăruinţă pe cetăţeni ca să depună imediat la primărie toate armele şi muniţiile lor de orice natură pentru ca să le  putem preda cuceritorilor noştri, ca semn al supunerii şi lealităţii nostre depline”, scria pe 26 decembrie primarul Ştefan Graur.

Focşaniul avea să se elibereze de sub ocupaţia germană doi ani mai târziu, pe 10 noiembrie 1918. Aici a existat Cartierul General al Armatei a 9-a germane, iar în împrejurimile oraşului s-au derulat cele mai importante operaţiuni militare din Primul Război Mondial.

Mai puteţi citi:

Primarul care şi-a învăţat concitadinii ce să facă atunci când văd avionul. În urmă cu 100 de ani, obiectele zburătoare semănau panică printre români

Focşaniul,  în timpul neutralităţii României, 1914-1916