Cum a fost sprijinit mareşalul Ion Antonescu de soţia sa, Maria, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Maria Antonescu a fost numită preşedinte al Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale, fiind implicată în colectarea de fonduri pentru armata română.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mareşalul Ion Antonescu a înfiinţat Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, un organism care a avut un rol determinant în ajutorarea familiilor celor plecaţi pe front şi al săracilor. În fruntea acestui organism a fost numită Maria Antonescu, soţia mareşalului, iar vicepreşedintă a fost Veturia Goga, văduva marelui poet şi fost prim ministru, Octavian Goga.

Maria Antonescu era la acea vreme o persoană aproape necunoscută, dar în calitatea sa de primă doamnă a ţării a făcut tot ce a depins de ea pentru a-i fi alături soţului, într-o perioadă extrem de grea pentru ţară.

Ne referim aici la perioada de după 22 iunie 1941, când armata română a primit ordinul să treacă Prutul,  pe câmpul de luptă din Basarabia pierzându-şi viaţa peste 25.000 de ostaşi români.

"Cu toate că generalul Antonescu a încercat să construiască o armată modernă cu ajutor german, acesta a sosit, de multe ori prea târziu şi nu pe măsura cerinţelor. Trupele de pe front nu dispuneau totdeauna de echipament, iar guvernul a încercat ca, prin intermediul unor instituţii nou create şi prin lista de subscripţie, să îmbunătăţească aprovizionarea cu alimente soldaţilor şi a familiilor acestora care, de multe ori, erau lipsite de orice ajutor material. Ministerul de Interne, cu ajutorul Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale, înfiinţat pentru înfăptuirea operelor de caritate sub conducerea doamnei Maria Antonescu, soţia generalului Antonescu, se ocupa nu numai de strângerea de fonduri necesare pentru aprovizionarea cu alimente şi efecte a armatei române, ci şi a celor nevoiaşi, rămaşi acasă în mizerie şi neavând nici un fel de ajutor", spune profesorul vrâncean Gheorghe Miron, în lucrarea Cronica Vrancei.

Grija principală: copiii

Consiliul de Patronaj, condus de Maria Antonescu, şi-a luat sarcina să aibă în special grijă de copiii soldaţilor de pe front, oferindu-le posibilitatea de a beneficia măcar de o masă caldă pe zi. Iar toate activităţile se desfăşurau graţie acţiunilor caritabile, impresionantă fiind solidaritatea oamenilor cu posibilităţi materiale în ajutorarea semenilor. Aproape în fiecare localitate s-au înfiinţat cantine, iar mulţi din cei avuţi şi-au luat obligaţia de a le aproviziona cu alimente.

Maria Antonescu FOTO: Wikipedia

Tot în acest sens, s-au organizat şi liste publice de subscripţie pentru armata română pentru colectare de fonduri necesare pentru soldaţii care luptau pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei.

“Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale nu s-a ocupat numai de situaţia soldaţilor de pe front, ci şi de familiile acestora, rămase acasă şi, nu de puţine ori, aflate în grele lipsuri materiale. Sesizat din mai multe părţi ale ţării despre situaţia grea a familiilor celor mobilizaţi, care uneori nu primeau ajutorul de concentrat sau dacă îl primeau acesta era insuficient, Consiliul de Patronaj dispune la 16 august 1941 ca suma strânsăcu ocazia chetei publice să fie afectată pentru ajutorarea imediată a familiilor celor aflaţi sub arme, a răniţilor şi a familiilor celor căzuţi pe câmpul de luptă. Aceste ajutoare nu au constituit un drept acordat de către Consiliu, ci un dar din partea acestuia, neavând nici o legătură cu ajutoarele lunare acordate de către armată. În ceea ce priveşte destinaţia acestor fonduri, în primul rând sunt vizate familiile cu copii sub 15 ani, arătându-se că şi copiii nelegitimi ai celor mobilizaţi se vor bucura de acelaşi tratament, dacă ei erau în sarcina celui mobilizat”, mai spune profesorul Gheorghe Miron în lucrare.

Pe front însă, situaţia devenea şi mai aprigă, mai ales că se apropia iarna şi armata era slab dotată. Acest lucru l-a determinat pe mareşal să intervină, iar la sfârşitul lunii noiembrie 1941 face următorul apel.

"Am hotărât nu numai să fac un apel cald pentru toţi care pot să înţeleagă suferinţa şi durerea, ci să dau şi o poruncă tuturor celor cari trebuie să dea din avutul lor pentru a sprijini pe cei cari n-au. Am încredinţat Consiliului de Patronaj  această sarcină de a organiza opera de colectare a ajutoarelor şi de distribuire a lor,  operă pe care o numesc Ajutor de Iarnă”, era rugămintea mareşalului Ion Antonescu.

Destin trist

Iar rolul activ în această acţiune l-a avut tot Maria Antonescu, care a putut să constate cu această ocazie starea de spirit a oamenilor din toate păturile sociale, dar mai ales patriotismul lor.

Mormântul Mariei Antonescu FOTO: Wikipedia

După arestarea soţului ei, pe 23 august 1944, Maria Antonescu a avut un destin trist, a fost nevoită să se ascundă o perioadă, după ce i s-a refuzat ajutorul din partea reginei. Ulterior a fost arestată şi trimisă în URSS, unde se afla şi mareşalul. Cei doi soţi au fost aduşi înapoi în ţară în aprilie 1946, an în care Ion Antonescu a şi fost executat.

În timpul ocupaţiei sovietice, în anul 1950, Maria  a fost din nou arestată, timp ce cinci ani, fiind apoi trimisă cu domiciliu forţat în Bărăgan. Fosta primă doamnă a ţării a murit în anul 1964, la vârsta de 72 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Bellu.