Cum au fost primele alegeri cu vot universal din România Mare. Campania electorală a durat zece luni, iar Guvernul a rezistat doar trei luni

Regele Ferdinand, adresându-se primului Parlament ales prin vot universal

Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 1919 a fost una intensă, presărată şi cu momente tensionate, fapt reflectat în numeroasele plângeri înaintate autorităţilor.

În perioada modernă a României, de până în Primul Război Mondial, votul era exercitat doar de o categorie redusă a populaţiei. Acesta era aşa numitul vot cenzitar, sistem electoral practicat pe scară largă înainte de instituirea votului universal.

În noiembrie 1919 însă au avut lor primele alegeri din România Mare, în urma procesului de unire a tuturor provinciilor româneşti. Aceste alegeri nu au fost uşor de organizat, întrucât autorităţile şi funcţionarii nu aveau o experienţă electorală, astfel că s-au înregistrat destule erori.

Scrutinul a fost organizat de Ministerul de Interne, iar campania electorală a fost extrem de intensă şi plină de tensiune. De altfel, campania electorală a durat aproape zece luni, întrucât alegerile au fost amânate de şase ori.

Şeful guvernului era generalul Arthur Văitoianu, a cărui principală misiune era aceea de a organiza primele alegeri generale parlamentare pe baza votului universal din istoria României

"Având în vedere că toţi funcţionarii implicaţi în procesul electoral aveau sarcina de a oferi explicaţii cetăţenilor asupra modului exercitării dreptului de vot, care, cu noua lege, a devenit obligatoriu şi se sancţiona penal în cazul neprezentării şi pentru ca alegerile să se desfăşoare în bune condiţii, Ministerul de Interne a hotărât ca preşedinţii birourilor electorale centrale, precum şi cei ai secţiilor şi subsecţiilor de votare să organizeze în circumscripţiile respective conferinţe cu primarii şi funcţionarii comunali în cadrul cărora să se prezinte principalele aspecte ale Legii electorale, întocmirea listelor, modul de votare etc. De asemenea, era specificat foarte clar că scopul acestor conferinţe îl constituiau discuţiile obiective referitoare la aplicarea Legii electorale şi nicidecum nu trebuiau să degenereze în propagandă electorală", spune istoricul Ramona Miron în lucrarea Cronica Vrancei.

Alegerile, o parodie

Cu toate acestea, campania electorală a fost presărată de plângeri înaintate autorităţilor. Academicianul Simion Mehedinţi, el însuşi candidat în alegeri, i-a scris chiar Regelui Ferdinand despre neregulile dinainte de scrutin.

"Perceptorii şi alte organe administrative împrăştie prin sate foi neiscălite în care subsemnatul şi alţi candidaţi ai opoziţiei sunt clefetiţi în chipul cel mai vulgar. Cu durere constatăm că cele dintâiu alegeri din România Mare sunt pătate de o părtinire care aruncă întreaga ţară în braţele anarhiei. Rog pe Majestatea Voastră să asigure protecţia legilor tuturor celor care văd în politică o jertfă, nu un isvor de foloase personale", îi scria Simion Mehedinţi regelui.

Alţi candidaţi considerau că modul cum sunt organizate alegerile reprezintă o parodie girată de însuşi Regele Ferdinand.

"Toţi funcţionarii publici operează în zona de votare, ameninţând şi terorizând alegătorii, cari nu vor vota lista candidaţilor fostului regim, candidaţi ce se prezintă ca oameni ai Guvernului. În circumscripţia Panciu şi Moviliţa, primarii şi ceilalţi funcţionari publici au fost numiţi delegaţi la birourile electorale. Ei au primit şi distribuit manifeste de ale candidaţilor făcând propagandă electorală pentru dânşii. În Panciu şi Cristea Alaci, fratele fostului prefect Alaci, astăzi candidat, face presiuni chiar în sala de vot, fapt constatat de însuşi D-1 Căpitan Crăciunescu, comandantul de pază al localului de votare. Sunt alegătorii bătuşi chiar de santinelele de pază. Alegătorii din comunele Străoane de Sus şi de Jos, fiind aduşi pe căprării de administraţie au fost închişi în localul şcoalei", îi scriau notabilităţile din judeţul Putna ministrului de Interne, potrivit documentelor de arhivă.

Mai mult decât atât, în alt oraş, la Mărăşeşti, primarul a adunat populaţia în localul Primăriei pentru a sfătui oamenii să voteze un anume candidat. Când i s-a reproşat că ceea ce face este ilegal, edilul l-a ameninţat pe contestatar că îi va rupe oasele. În altă localitate, la Vidra, învăţătorul satului i-a dat ordin şefului de post să-l aresteze pe un cetăţean care făcea propagandă împotriva listelor liberalilor.

Nu a câştigat nimeni alegerile

"La nivel naţional, alegerile parlamentare din noiembrie 1919 au consemnat importante mutaţii în sistemul partidelor politice din România: partidele conservatoare au fost împinse spre periferia vieţii politice, liberalii,  deşi au beneficiat de sprijinul aparatului de Stat,  nu au putut câştiga alegerile. Un succes important a obţinut Partidul Ţărănesc înfiinţat în urmă cu mai puţin de un an (decembrie 1918). Partidele din teritoriile recent unite (Partidul Naţional Român din Transilvania, Partidul Ţărănesc din Basarabia şi Partidul Democrat al Unirii din Bucovina) au câştigat în mod detaşat mandatele din aceste provincii", spune istoricul Ramona Miron.

Parlamentul avea să fie convocat pe 21 noiembrie, dar nu în sala Camerei Deputaţilor, aşa cum era normal, ci la Ateneul Popular, care avea capacitatea de a-i primi pe toţi ce 700 de deputaţi şi senatori. Noul guvern, condus de liderul Partidului Naţional Ţărănesc, Alexandru Vaida Voievod, a rezistat de la 1 decembrie 1919 până pe 13 martie 1920. În luna mai a anului 1920 au avut loc noi alegeri parlamentare. De altfel, în intervalul 1919-1937 au fost organizate de zece ori alegeri parlamentare şi de trei ori alegeri comunale şi judeţene.