Cum aveau oamenii pe vremuri grijă de igiena personală
0
Prin apariţia băilor publice, contra unei sume modice, oamenii mergeau la sfârşit de săptămână şi se îmbăiau, în condiţiile în care nu aveau acasă o baie
Sănătatea publică a populaţiei a reprezentat una dintre pietrele de încercare pentru autorităţile de acum mai bine de un secol, când se ştie că apa însemna o mare problemă pentru orice comunitate din această ţară. Tocmai din această cauză, la Focşani câţiva oameni cu stare au înfiinţat prima baie comunală din oraş, Societatea Anonimă "Baia Frăţia", care funcţiona mai ales în interesul sănătăţii populaţiei.
În schimbul unei sume modice pentru acele vremuri, oamenii veneau la "Baia Frăţia" în primul rând cu gândul de a avea grijă de igiena personală şi aşa precară, în condiţiile în care puţine persoane din oraş aveau apă curentă în casă.
Alţi oameni, mai înstăriţi, foloseau baia pentru relaxare şi în scop terapeutic, dacă ne referim doar la băile de aburi cu care ne delectăm deseori în zilele noastre.
Baia “Frăţia” funcţiona într-un imobil care mai există şi astăzi, din vecinătatea Colegiului Naţional “Al. I. Cuza”. Clădirea a fost construită acum mai bine de 130 de ani, după cum atestă documentele de arhivă, printre acestea regăsindu-se şi o scrisoare adresată primarului oraşului Focşani, la 7 februarie 1939, de către Ecaterina Dr. Carnabel, un nume de care azi se leagă câteva obiective imobiliare.
Ecaterina Carnabel venea cu o oferă de vânzare a băii publice către Primăria Focşani, Societatea Anonimă "Baia Frăţia" fiind copleşită de dările pe care trebuia să le plătească la stat.
Baia “Frăţia” a ajuns la Primărie
“Domnule Primar, Întreprinderea Baia Frăţia din oraşul nostru, constituită sub formă de societate anonimă are o existenţă de mai bine de 50 de ani, funcţionând neîntrerupt în interesul sănătăţii publice. Cum însă legile fiscale actuale impun societăţilor anonime cu minimum cinzeci de mii de lei anual să plătească dări care constituiesc sarcini prea grele faţă de modicitatea preţurilor fixate de Întreprinderea noastră, ne-am gândit că aceasta instituţie particulară ar putea prospera îndeplinindu-şi adevăratul ei rol de factor social şi higienic, dacă ar intra în stăpânirea Primăriei Focşani. În acest scop Consiliul de administraţie propune a trece onor Primăriei Focşani, fie pe calea lichidării definitive a societăţii şi a fondului său material şi comercial, fie pe calea unei participări a comunei în proporţie de 60% din capitalul social, rămânând vechilor asociaţi 40%”, se arată în scrisoarea din anul 1939.
Primăria Focşani a acceptat cu bucurie imobilul şi i-a păstrat destinaţia de Baie Publică mult timp de la data preluării, iar apoi, probabil, neputând să-l mai întreţină a preferat să-l vândă unui particular.
Baia Aslan se adresa şi bogaţilor, şi nevoiaşilor
Pe lângă Baia Publică “Frăţia”, în Focşaniul de odinioară documentele mai pomenesc de încă un stabiliment cu regim de baie publică. Acesta a fost deţinut de un particular, avocatul I.C. Aslan.
“Cam prin zona fostului Cinematograf de vară, la colţul străzilor N. Bălcescu cu Predeal şi Dobrogeanu Gherea, un avocat din Bucureşti deţinea o afacere de succes în oraşul vechi, dar probabil administrarea defectuoasă de la depărtarea Capitalei l-au determinat pe acesta să propună Primăriei Focşani preluarea imobilului respectiv, contra cost”, ne spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale-Vrancea.
La fel ca şi scisoarea Ecaterinei Carnabel, în arhive s-a păstrat şi epistola avocatului Aslan, prin care-şi prezenta în anul 1939 oferta de vânzare către Primărie.
“Subsemnatul I. C. Aslan, avocat, domiciliat în Bucureşti, am onoarea a oferi spre cumpărare Primăriei Focşani un teren în suprafaţă de 4430 mp şi o baie publică din zid masiv, în stare de perfectă funcţionare, de curând renovată în interior şi în curs de renovare exterioară. Acest local al băii cuprinde o sală de aburi de piatră, cu cuptoarele şi instalaţiile tehnice necesare, un bazin mare de apă rece, cimentat, duşuri, două săli de clasa I-a şi a II-a, pentru clienţi, cabine cu putină, o odaie de servitori, casa de bilete precum şi o sală mare, în care pe vremuri se găseau instalate băile de putină în comun pentru clasa a II a şi care având o intrare separată ar putea fi azi folosită de către primărie în alte scopuri”.
Avocatul solicita drept preţ pentru vânzarea proprietăţii suma de 1.800.000 de lei, din care ar fi urmat să primească 600.000 de lei la întocmirea actelor, iar diferenţa de 1.200.000 de lei se achita în patru rate anuale.
Documentele nu pomenesc şi dacă oferta a fost sau nu acceptată, dar focşănenii trecuţi astăzi de o anumită vârstă îşi amintesc cu plăcere de cele două locaţii cu destinaţie de baie publică, care au avut rolul de a emancipa oamenii.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Băile Comunale din Craiova, în paragină. Aici se relaxa inclusiv Regele Carol I
Se încarcă comentariile...
