Cum a ajuns Ferdinand moştenitor al tronului României. „Am făgăduit naţiunii că voi fi un bun român. Cred că m-am ţinut de cuvânt“

Cum a ajuns Ferdinand moştenitor al tronului României. „Am făgăduit naţiunii că voi fi un bun român. Cred că m-am ţinut de cuvânt“

Regele Ferdinand

Ferdinand Victor Albert  Meinrad de Hohenzollern Sigmaringen a fost fiul lui Leopold de Hohenzollern, fratele Regelui României, Carol I.

Ştiri pe aceeaşi temă

Primul monarh al României, Regele Carol I, nu a avut un moştenitor direct la coroană, după ce, în 1874 singurul copil al cuplului regal, Maria, s-a stins din viaţă la vârsta de doar patru ani, din cauză că s-a îmbolnăvit de scarlatină.

O moarte care a marcat pentru totdeauna tânăra familie regală, care nu a mai reuşit să dea un alt moştenitor ţării. Pe acest fond, în vara anului 1880, Carol I a mers într-o călătorie în Germania natală, cu scopul de a reglementa succesiunea la tronul României, conform Constituţiei de la acel moment care spunea că  "în lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora".

Câteva luni mai târziu, atât fratele mai mare al suveranului, principele Leopold de Hohenzollern, cât şi nepotul cel mai în vârstă, Wilhelm, au notificat că renunţă la calitatea de moştenitori ai tronului României. 

Astfel, succesiunea a revenit lui Ferdinand Victor Albert  Meinrad de Hohenzollern Sigmaringen, născut la 24 august 1865, ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern şi al principesei Antoaneta, infanta Portugaliei.

De altfel, principele Ferdinand a venit prima oară în România în anul 1881, la vârsta de 15 ani. A stat la Palatul Cotroceni, împreună cu tatăl lui, Leopold, şi fratele lui mai mic, Carol. Cei trei au fost prezenţi la ceremoniile încoronării.

"Prin <<pactul de familie>> patronat de însuşi împăratul Germaniei, Wilhelm I, şeful familiei de Hohenzollern, Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I, a fost confirmat ca moştenitor al Tronului României. El a învăţat limba română cu profesorul Vasile D. Păun, care i-a fost preceptor între anii 1883 - 1888 şi l-a însoţit în Germania unde şi-a desăvârşit studiile", potrivit istoricului vrâncean Horia Dumitrescu.

În anul 1889, pe data de 18 martie, Ferdinand a fost numit "Alteţă Regală Principe de România", iar la sfârşitul lunii aprilie 1889, moştenitorul Coroanei s-a stabilit în România. Tot în acea primăvară, a făcut parte din armata română, urcând treptele ierarhiei militare pe rând, de la maior şi până la general de Corp de Armată, în anul 1911.

Ferdinand s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani, cu o fată cu zece ani mai tânără, Maria Alexandra Victoria, fiica lui Alfred duce de Edinburgh şi a Mariei Alexandrova, mare ducesă a Rusiei. Principesa Maria era nepoată de fiu a reginei Victoria a Angliei şi verişoară cu împăratul Wilhelm II al Germaniei şi cu ţarul Nicolae II Aleksandrovici al Rusiei.

Pentru tânăra familie s-a construit, între anii 1893 - 1895, Palatul Cotroceni din Bucureşti, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, pe locul foişorului domnesc, casa egumenului şi o parte din chilii. De asemenea, pentru moştenitorul Tronului s-a ridicat castelul Foişor la Sinaia a cărui destinaţie iniţială a fost de cabană de vânătoare. Mai târziu a fost ridicat şi Castelul Pelişor 2.

Ferdinand şi soţia lui au avut şase copii, trei fete şi trei băieţi, respectiv Carol, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana şi Mircea. Primul născut a fost viitorul rege Carol al II-lea  şi care a primit numele primului monarh. Moştenitorul tronului a devenit rege al românilor pe 10 octombrie 1914, după moartea unchiului său Carol I, sub numele de Ferdinand I. I s-a mai spus şi "Ferdinand Întregitorul", sub domnia sa realizându-se statul naţional unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat.

Pentru "îndrăneala" sa de a lupta împotriva Germaniei în Primul Război Mondial a fost exclus din Casa Regală de Hohenzolern de către împăratul Wilhelm al II-lea. A intrat în istorie şi prin reformele făcute în primii ani după Primul Război Mondial, în special prin aplicarea reformei agrare şi a votului universal. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat Rege al tuturor românilor, alături de Regina Maria.

Criza dinastică izbucnită în 1925, prin renunţarea principelui Carol al II-lea la succesiunea la Coroana României, fapt care i-a atras excluderea din Casa regală a României, l-a determinat pe Ferdinand să-l numească moştenitor la tron pe principele Mihai. Doi ani mai târziu, pe 20 iulie, Ferdinand avea sî închidă ochii la Sinaia, în urma unui cancer de colon, iar Mihai I a devenit rege.

“Când am luat moştenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanţilor naţiunii că voi fi un bun român; cred că m-am ţinut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită a fost răsplata; şi astăzi pot spune, cu fruntea senină: faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul meu, am conştiinţa curată”, scrie regele Ferdinand în memoriile sale.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările