Cu liderii actuali, PSD nu se poate reforma!

FOTO Inquam Photos/Octav Ganea

A doua zi de după alegerile europarlamentare şi Referendumul din 26 mai 2019, am fost sunat de un prieten cu dreaptă coloană vertebrală şi sănătoase principii de viaţă.

În acea primă zi postelectorală, amicul meu avea motive de bucurie: românii fuseseră în număr mare la vot. Iar modul în care şi-au exprimat ei opţiunea, la ambele scrutine, a fost o lecţie pentru guvernarea haotică a binomului PSD+ALDE, susţinut de UDMR şi de minorităţi (în parte).

Interlocutorul meu a ţinut să menţioneze că a împărtăşit această satisfacţie şi cu alţi prieteni aflaţi pe aceeaşi „lungime de undă“ în privinţa perceperii rezultatului provizoriu al exit-pollul din seara alegerilor. I-am spus că şi eu am motive de satisfacţie, dar am mai adăugat ceva: că nu-mi fac iluzii, ştiind că PSD-ului prea puţin îi de voinţa poporului (vezi Referendumul din 2009, în care a votat degeaba pentru un parlament cu 300 de aleşi).

Singura lui preocupare este cum să-i prostească pe români, să-i amăgească pentru a-şi păstra puterea. „PSD este o hidră, amice, are multe capete. Tai unul, apare altul“, i-am spus la finalul discuţiei, părere la care şi el a subscris.

Câteva ore mai târziu a venit şi vestea trimiterii lui Liviu Dragnea după gratii, Completul 2 penal de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, format din 5 judecători, menţinând pedeapsa primită anterior de la instanţa inferioară (completul de 3 judecători).

A fost momentul în care am văzut cum arată un partid-hidră. Capete ieşite la atac pentru a pune mâna pe conducerea partidului - sau pentru a fi cât mai în faţă la împărţirea funcţiilor -, aliniate în spatele marionetei Viorica Dăncilă. Printre ei, Ciolacu de la Buzău, Stănescu de la Olt, Oprişan de la Vrancea, Arsene de la Neamţ, Buzatu de la Vaslui.

Unii au acţionat în spatele uşilor închise şi au căpătat un ciolan imediat. Ciolacu s-a văzut uns ca  preşedinte al Camerei Deputaţilor, iar Stănescu - nr. 2 în partid. Deocamdată. Cameleonul Oprişan, cel mai vocal dintre toţi, s-a ales cu ironii din partea mass media, deşi viza, spun gurile rele, postul de la MAI, când va avea loc remanierea extinsă a guvernului, în locul altei protejate a liderului de după gratii.

Subiectul din paragraful de mai sus merită puţin dezvoltat. Păi cum să reformezi partidul cu un al treilea om în stat, Ciolacu, care şi-a început ucenicia politică gudurându-se pe lângă teroristul Omar Haissan, la vânătoare prin Carpaţii de curbură, doar, doar va primi şi el niscai verzişori de la arab? Cum să reformezi partidul cu un Oprişan care vreo 20 de ani a fost aliatul  puşcăriaşului Dragnea în toate deciziile politice majore catastrofale pentru ţară şi în toate hotărârile din cex-ul pesedist privind mazilirea din partid a celor care au avut alte opinii decât ei? Cum să reformezi partidul cu un Arsene care  a stat la Mititica (chiar dacă pentru scurtă vreme) pentru acte de corupţie? Cum să reformezi partidul cu vasluianul Buzatu unde nici morţii nu pot fi duşi la groapă din cauza drumurilor acoperite cu noroi până la butucul roţii de tractor, ştiind că întreţinerea drumurilor judeţene este tocmai treaba lui de făcut?

La câteva zile după votul din 26 mai atât Dăncilă, cât şi Oprişan, erau de părere că discuţiile despre Justiţie au îngropat PSD-ul şi că acestea trebui să devină istorie. „Discuţia pe justiţie în Romania a încetat“, a proclamat, ritos, Oprişan, proclamând că „de astăzi avem un nou PSD, preocupat de problemele reale ale românilor“.

S-a văzut imediat cât valorează aceste fraze sterpe, mincinoase, fariseice, în Senat, unde PSD  a făcut scut în jurul aliatului de la guvernare, Tăriceanu, liderul partidului-balama  (ALDE nimeni în PE), spre a nu permite DNA să-l ia pe al doilea om în stat la întrebări pentru presupuse fapte de corupţie. Iar la alte câteva zile după alegeri, unde mai bine de 6,5 milioane de români au spus un NU hotărât ordonanţele de urgenţă, captivul premier al baronilor (insa care conduce un guvern format din partide votate în 2016 de numai 3,2 milioane de români) nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să persevereze în materie de justiţie cu cea mai otrăvită OUG: alegerea uninominală, într-un singur tur de scrutin, a preşedinţilor de consilii judeţene. Unde-i urgenţa?

Întrebaţi-o, că nu ştie! Noi ştim. Nu a lăsat Parlamentul să ia o asemenea decizie crucială privind alegerile locale, după dezbateri pro şi contra, ştiind că Avocatul Poporului pesedist Victor Ciorbea are alte preocupări decât să atace actul normativ la CCR. Doar prin ordonanţă de urgenţă putea să securizeze poziţiile dominante ale pesediştilor şi liberalilor rătăciţi care ocupă în prezent funcţiile respective. Cadou pentru baroni de la cea pe seama căruia a avut loc şi un concurs de umor televizat, care ar putea avea ca motto interpretarea artistei de dincolo de Prut: „Foaie verde mărăcine, sunt mai proastă decât mine“.

În concluzie: pentru o viaţă politică sănătoasă în România, pentru un stat de drept şi o democraţie autentică în ţara noastră aveam nevoie de partide de toate orientările ideologice: de stânga, dreapta, centru stânga, centru dreapta, ecologiste, de lideri ataşaţi valorilor şi principiilor europene (în toamnă, vrem să alegem un preşedinte român şi ordodox, a glăsuit acelaşi „european“ Oprişan). Privind însă la PSD (dar şi la alte formaţiuni politice, inclusiv la entitatea UDMR), se observă şi din avion că acesta nu poate fi, astăzi, altfel decât înainte de alegerile din 26 mai 2019, câtă vreme liderii săi sunt aceeaşi de pe vreme lui Dragnea, impregnaţi de spiritul suveranist ceuşisto-dragnist: să nu ne dea nimeni lecţii!

PSD nu se poate reforma cu Dăncilă, Oprişan, Stănescu, Arsene, Buzatu, cu Iordache, Nicolae, Nicolicea, Bădălău, Steriu, Carmen Dan, Rovana Plumb şi alte mediocrităţi care se exprimă în şabloane verbale. Nu-şi schimbă atitudinea nici dacă beneficiază de „expertiza“ unui Năstase sau Căzmâncă.

O şansă de reformare ar fi ca proiectatul congres să rupă încrengătura de interese din interiorul partidului, iar viitorul Statut să permită accederea în funcţiile-cheie a unor social-democraţi autentici. Întrebarea pe care trebuie să şi-o pună la congres delegaţii cinstiţi, oneşti şi muncitori, ataşaţi acestui partid, cere un răspuns chirurgical: când în numai 10 ani, din rândurile PSD au ajuns la puşcărie doi prim-miniştri, miniştri, parlamentari, preşedinţi de consilii judeţene, primari, viceprimari, consilieri locali, conducători de instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, ce-i de făcut? Operaţie pe viu!