Cooperare municipală europeană.  "Avem un oraş frumos, dar nu-l vedeţi voi!"

În perioada 7-10 mai, la noi la Focşani, au loc tot felul de manifestări incluse în “Săptămâna europeană a Fraternităţii”.

De ceva timp, în oraşul unde locuiesc, se duce o campanie pro şi contra în ceea ce priveşte aspectul urban. Cele două ziare locale aduc argumente şi contraargumente, “scriitorii independenţi”, aşa ca mine, se bazează pe percepţii individuale, iar edilii Focşaniului ne arată, chiar prin vizite de lucru prin cartiere şi şantiere că, de fapt se face, dar noi nu vedem!

În perioada 7-10 mai, la noi la Focşani, au loc tot felul de manifestări incluse în “Săptămâna europeană a Fraternităţii”. Astăzi, 8 mai, a avut loc Conferinţa “Cooperare municipală europeană”, la Ateneul Popular “Maior Gh. Pastia” la care, o seamă de reprezentanţi ai administraţiilor locale din oraşele Saint Amand les Eaux - Franţa, Andernach - Germania, ‘s-Hertogenbosch - Olanda şi Orhei - Republica Moldova s-au aşezat la o masă rotundă, împreună cu  primarul Decebal Bacinschi, consilieri locali, traducători şi reprezentanţi mass media.

La această întâlnire, fără caracter combativ, ci mai mult festiv, gazdele şi oaspeţii şi-au exprimat gratitudinea pentru oportunitatea schimbului de experienţă trecut şi prezent, pentru vizită şi participare la această conferinţă, pentru şansa de a fi europeni şi de a sărbători împreună, dar şi propuneri şi idei de colaborare viitoare, menite să promoveze valorile, relaţiile între oameni, încurajarea tinerilor de a se dezvolta transfrontalier, de a prelua idei, strategii şi tot ce este important pentru oameni.

“La această masă cel mai important steag este cel al Uniunii Europene, pentru că Europa înseamnă prieteni şi totodată colaborare”, şi-a nuanţat discursul unul dintre invitaţii de onoare,  primarul oraşului Hertogenbosch, Herman Loerakker.

O idee frumoasă, zic, dar ceea ce am văzut astăzi a fost o ceremonie a felicitărilor şi bucuriei reciproce, nu neapărat un schimb cultural care urmează să se producă, ci care s-a produs deja, fără prezenţa mea sau altora ca mine.

După dezbatere, oaspeţii au fost invitaţi să viziteze şi să asculte un scurt istoric al Ateneului Popular “Maior Gh. Pastia”, prezentat de Corina Carmen Cazaciuc şi, apoi, un scurt recital cameral oferit de “Trio Wind”. Soliştii invitaţi, Luiza Cârlan, Lucia Petroianu şi Zoltan Karpatti, de la Opera Naţională Română, au interpretat partituri de Mozart, Bach, Vivaldi, Gardel şi Delibes, la flaut, oboi şi fagot spre încântarea tuturor. 

Avem un oraş frumos, dar nu-l vedeţi voi!

Am profitat de întâlnirea cu domnul primar şi l-am întrebat cât mai durează până voi simţi că locuiesc într-un oraş european?

S-a enervat puţin. Îmi cer scuze domnule Primar! Nu le ştiu pe toate, mai ales pe cele care nu sunt la vedere. De aia întreb şi până nu mă lămuresc, nu mă las!

“Am investit milioane de euro din fonduri europene în acest oraş, din 2004 şi până în prezent, ceea ce nimeni nu a reuşit înaintea mea, iar dintre toate oraşele ţării, Focşaniul are o infrastructură de apă, canalizare şi gaz metan de invidiat”, îmi mărturiseşte domnul primar. “Am investit în şcoli, în spaţii de joacă, în spaţii verzi, străduţe, bulevarde, staţie de epurare, peste tot se văd schimbările”, continuă domnul primar. Nu l-am contrazis că nu ar fi, dar se putea mai mult, mai bine, mai eficient, mai rapid…

Bulevarde principale asfaltate da, străduţe şi alei printre blocuri mai puţin, gropi în asfalt pe străzi secundare da, guri de canal aiurea da, petice şi fisuri veşnice da, etcetera, de acord la unele puncte, mai rămâne să merg şi eu prin oraş dusă de mânuţă. Staţie de epurare da, centrală termică la standard european da, subsol de milioane (probabil, aşa se spune, cică 200 de milioane euro), nu e vizibil, dar aşa o fi, exceptând faptul că multe dintre lucrări se fac după ce se asfaltează proapspăt, stiţi povestea!

În 14 ani de mandat, aţi făcut exact ce aţi putut, da. De fapt, înainte să începeţi primul mandat, e drept că nu s-a văzut nici atât. Aveţi dreptate pe ici colo, dar ce folos dacă susţinerea nu e nici suficientă, nici consecventă?

Este evident că nu se poate face management fără o echipă eficientă, fără consecvenţă, fără strategii dar, mai ales fără bani. Bugetul local este prea mic, judeţelor şi oraşelor li se alocă fonduri preferenţiale şi restul proiectelor se bazează pe proiecte europene. Mai avem problema asta cu seriozitatea firmelor care contractează lucrările, nu-i aşa?

Nu ştiu cum se face că intră în insolvenţă cu atâţia bani de cheltuit. Toate şantierele au fost începute, multe nefinalizate şi părăsite, Piaţa Unirii s-a făcut praf după un an, iar Eurogara a devenit obiectiv turistic pentru picăturile de ploaie şi oameni fără adăpost.

Aşa este! Puţini sunt oamenii care au în sânge un management eficient şi nu mă refer neapărat la dvs. Nu poţi face administraţie singur şi nu poţi spăla păcatele tuturor.

„Aţi vrut teatru? V-am dat teatru! Unde e lumea de la teatru?”

„Aţi vrut teatru, v-am dat teatru, nu vă duceţi la teatru; Avem patru instituţii de cultură în oraş, aşa cum puţine se pot lăuda. Aţi vrut patinoar, v-am dat patinoar, dar era să dea faliment pentru că nu aţi patinat”, tensionat „m-a certat” domn` primar, cu invitaţia de a mă lămuri mai mult.

Aşa este! Aveţi dreptate! Unde e lumea de la teatru? Am observat şi eu că nu prea e!

Eu chiar am vrut şi am aşteptat din 1986 până în 2004 să fie redat Teatrul comunităţii, la fel ca mulţi alţii. M-am bucurat sincer şi nici măcar nu m-a interesat prea mult că a fost o întreagă propagandă politică în jurul lui. Dar, repet, cele două instituţii de cultură din oraş, Teatrul şi Ateneul „Maior Gh. Pastia” sunt cu siguranţă cele mai importante moşteniri de patrimoniu  pe care oraşul a avut norocul să le aibă, şi cred că e datoria sfântă a autorităţilor locale şi judeţene, indiferent de orientarea politică, să aibă grijă de ele.

Pe de altă parte, este trist da, că proprii cetăţeni ai oraşului nu susţin cultura prin participare şi prezenţă la evenimente, iar fondurile alocate sunt din ce în ce mai mici, instituţiile riscând să nu poată depăşi etapa supravieţuirii, către cea de dezvoltare şi autosusţinere.

Spaţii verzi, străzi reparate, alei frumoase, canalizare, apă caldă fără program, căldură, milioane de euro atrase şi investite din fonduri europene. Ce alt oraş se mai poate lăuda cu tot ce are Focşaniul?

Există spaţii verzi, dar prea puţine; există alei, dar pe acolo unde sunt mulţi electori în principiu, pentru că printre blocurile pe care le văd eu zilnic, noroiul şi gunoiul predomină; la capitolul apă caldă şi canalizare, anul acesta nu am ce să reproşez, dar numai eu ştiu cât am îndurat până anul trecut lipsa apei calde în fiecare an câte 2-3 luni şi anul trecut vreo 6 luni.

Sincer, nu am cercetat fiecare oraş în parte să văd, strict pe domenii de dezvoltare şi punctual cine are mai multe sau mai puţine investiţii ori realizări. Mi-ar trebui şi bani, şi timp pentru asta, iar datele oficiale de regulă nu sunt la mine în buzunar, ci tot la cerere. Nu sunt în administraţie, iar eu, ca simplu cetăţean, mă bazez pe percepţie în primul rând, în timp ce granturile de cercetare sunt la alţii.

Percepţia mea este clară. La o primă vedere putem spune dacă ne place sau nu un oraş, în funcţie de aşteptările noastre. A locui undeva, înseamnă să ai un grad de confort, de preferabil ridicat, nu numai la domiciliu, ci în toate aspectele vieţii. Eu nu mă pot deplasa încă pe jos fără riscul să îmi stric pantofii, iar cu bicicleta chiar deloc.

Fiecare cartier este important, nu numai SUD, ori centru, ori OBOR, ori BAHNE, deşi unele sunt mai neglijate decât altele, ci toate trebuie să fie prioritare!

În anul 2015, eu, ca cetăţean, nu vreau să fac comparaţie cu vreun oraş din România, ci vreau să mă compar cu orice oraş al Uniunii Europene, iar cel mai mic oraş din Uniunea Europeană are mai multe aspecte urbane cu amprentă de civilizaţie seculară, iar nouă ne este, se pare, foarte greu să ne mişcăm mai repede să recuperăm acest decalaj.

„Ne mai trebuie încă 20 de ani de investiţii în proiecte de dezvoltare urbană să avem un oraş frumos”

Bănuiam şi eu, dar să aud de la domnul primar asta nu a făcut decât să-mi întărească acelaşi gând mai vechi şi să îmi accentuez pesimismul. Desigur, acest aspect poate fi unul optimist pentru tineri, dar pentru ceilalţi, nu prea. Să mai aştept încă 20 de ani sau să renunţ la aşteptări?

Am fost plăcut surprinsă să aflu că Primăria Municipiului Focşani se află de peste un deceniu într-o relaţie strânsă cu administraţiile locale din ţări europene cum ar fi Olanda, Germania, Franţa, Italia, Serbia şi altele, şi că oraşul Orhei din Rep. Moldova a preluat modelele de Strategie de dezvoltare ale oraşului nostru. Am mai aflat că „mentorul administrativ” al domnului primar Bacinschi a fost domnia sa Herman Loerakker, din Hertogenbosch, Olanda şi relaţiile reciproce durează de peste 15 ani. Foarte frumos!

Am fost în Olanda, am văzut şi oraşele mari, şi pe cele mici. Ar fi fost minunat să fie mult mai multe aspecte urbane asemănătoare, nu doar cele legate de cartierul Tineretului şi parcul Al. Vlahuţă, cu specii vegetale olandeze. Poate nu e timpul pierdut! În locul dumneavoastră începeam cu preluarea mentalităţii, apoi cu pistele de biciclete, parcările speciale sau chiar cu închirierea acestora la nivel de municipiu. Restul venea de la sine!

Dar să nu ne mai văităm! Să încercăm măcar să ne schimbăm mentalitatea, să nu mai stricăm, să nu ne îngropăm în propriile gunoaie, să învăţăm să comunicăm eficient, să colaborăm, administraţia să asculte şi păsurile cetăţenilor ori să ţină cont de ele, fără să ne supărăm unii pe ceilalţi şi, fără să am pretenţia că am epuizat toate nevoile şi problemele, aş vrea să repet ceea ce primarul din Andernach a spus astăzi: „lucrurile vin de la oameni, de jos în sus”. Asta ar trebui să ştim mereu!

Dar oare ce a vrut să spună domnul preşedinte C.J. că, de „ azi (ieri)” înainte, se va ocupa personal de FOCŞANI?