Cine a fost părintele bombei atomice. „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor“

Fizician strălucit, Julius Oppenheimer a contribuit la victoria Statelor Unite ale Americii în Al Doilea Război Mondial.

De origine germano-evreiască, fizicianul Julius Robert Oppenheimer s-a născut la New York în anul 1904. La vârsta de 18 ani a intrat la vestita universitate Harvard, pe care avea să o absolve cu “summa cum lauda”, în specializarea chimie.

Ulterior, Oppenheimer a plecat în Europa, unde a lucrat alături de câţiva fizicieni de renume în domeniul cercetărilor legate de fenomenele atomice. Ameninţarea nazistă l-a făcut pe reputatul fizician să-şi dea seama că Germania hitleristă are în intenţie să declanşeze un război catastrofal, prin descoperirea fisiunii nucleare. Astfel, împreună cu un grup de cercetători i-au trimis preşedintelui american Franklin Roosevelt o faimoasă scrisoare, pe care şi-a pus semnătura şi celebrul Albert Einstein. 

Acest lucru l-a determinat pe preşedintele american să autorizeze, în strictă confidenţialitate, alocarea de fonduri pentru proiectele care vizau construirea bombei atomice. Programul a rămas cunoscut în istorie sub numele de cod “Proiectul Manhattan” şi a fost condus de un militar de carieră, Leslie Groves, care avea să-i denumească pe cercetători “o adunătură de ţăcăniţi costisitori”. În doar doi ani de cercetări profunde, într-o unitate strict secretă, Oppenheimer şi echipa sa au reuşit să construiască o bombă pe deplin operaţională, proiect care costase SUA peste două miliarde de dolari. În luna mai 1945, când Germania şi-a recunoscut înfrângerea în război, cei mai mulţi au început să se îndoiască de necesitatea utilizării armei. Aceştia nu luase însă în calcul ameninţarea Japoniei.

După moartea lui Roosevelt, la preşedinţia Statelor Unite ale Americii a urmat Harry Truman, care a numit o comisie din care a făcut parte şi renumitul cercetător, cu scopul de a analiza consecinţele lansării unei bombe atomice. Cu asentimentul lui Oppenheimer, experţii au decis aruncarea, fără preaviz, a unei bombe atomice asupra unui obiectiv japonez. Testul primei bombe atomice a avut loc pe data de 16 iulie 1945, în New Mexico, lângă o bază aeriană americană.

Sute de mii de morţi la Hiroshima şi Nagasaki

A fost prima explozie nucleară provocată de om, care a uimit militarii şi oamenii de ştiinţă. Aceştia s-au înghesuit să-l felicite pe directorul ştiinţific al proiectului. Oppenhaimer avea însă să exclame: “Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”, satisfacţia pentru reuşita ştiinţifică fiindu-i temperată de un profund simţ al responsabilităţii în faţa consecinţelor politice viitoare. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca "Little Boy" a fost aruncată deasupra oraşului Hiroshima.

“La ora 8.14 dimineaţa, bombardierul Enola Gay şi-a aruncat unica încărcătură, Little Boy (Băieţelul), după care s-a retras rapid. Câteva minute mai târziu exploda bomba atomică, degajând o strălucire orbitoare şi incandescentă, care a luminat cerul şi a stârnit un vânt violent. Dintr-o minge de foc cu un diametru de 400 de metri s-a format un nor de forma unei ciuperci care s-a ridicat până la înălţimea de 9.000 de metri. Căldura de o intensitate incredibilă, probabil 3.000 de grade Celsius, a carbonizat instantaneu mii de oameni. În suflul mistuitor se estimează că au murit în jur de 200.000 de persoane, aproape jumătate din populaţia aflată în oraş în timpul zilei. Aproximativ 60.000 de clădiri au fost distruse”, consemnează cărţile de istorie.

Trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca "Fat Man", a fost detonată deasupra oraşului Nagasaki. 39.000 de oameni au fost omorâţi pe loc, iar peste 25.000 au fost răniţi.
Pe 15 august, Japonia a capitulat necondiţionat, iar descoperirea bombei atomice a fost văzută ca apogeul victoriei Statelor Unite asupra inamicilor săi în Al Doilea Război Mondial.

Câţiva ani mai târziu, când Uniunea Sovietică testa deja primul dispozitiv nuclear, Oppenheimer a fost acuzat că ar fi spion şi preşedintele Eisenhower a fost de acord cu restricţionarea omului de ştiinţă la informaţiile secrete. În 1954 Comisia pentru Energie Atomică l-a eliminat din echipa guvernamentală, chiar dacă nu l-a găsit vinovat de colaborare cu ţări străine.

Oppenheimer a murit în 1967, iar cu patru ani înainte de moarte a fost reabilitat.