Cei mai mari atei ai României. Vasile Conta, ministrul care a cerut scoaterea religiei din şcoli, şi Nicolae Ceauşescu, dictatorul care a ucis credinţa

Negarea existenţei lui Dumnezeu sau a oricărei alte divinităţi este o problemă cunoscută de care s-au ocupat filozofi, istorici şi alte categorii sociale care s-au autointitulat atei.

 Practic, cuvântul ateu înseamnă „fără Dumnezeu”. Iar ţara noastră a avut şi are în continuare destui adepţi ai ateismului, ultimul recensământ al populaţiei indicând faptul că 20.700 de persoane din România se declară atee.

Unul dintre cei mai cunoscuţi români atei a fost filozoful Vasile Conta, care a trăit doar 37 de ani, adept al unei filozofii materialiste, dar cu idei ateiste cae au avut ecou în rândurile intelectualilor români de la sfârşitul secolului XIX.

De altfel, acesta se autodefinea într-o lucrare în care înfiera evreii: „Eu sunt filosof, ateu şi antisemit”. Fost ministru al învăţământului, Vasile Conta a cerut la un moment dat scoaterea învăţământului religios din şcoală, dar s-a lovit de oponenţa colegilor săi.

Gânditorul ceruse scoaterea învăţământului religios din şcoală, dar iniţiativa sa a fost în van. 

Un alt mare ateu a fost medicul Panait Zosin, fost primar al Iaşilor în anii 1920, adept al ideilor lui Vasile Conta. În mişcările intelectuale pe care le frecventa pleda pentru necesitatea liberei cugetări, a emancipării spirituale a maselor, dar şi a luptei împotriva religiei.

A fost Eminescu ateu?

De-a lungul timpului, mai mulţi critici literari au enunţat teoria că poetul neamului românesc, Mihai Eminescu, ar fi fost ateu, pornind de la opera sa. Jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu susţine că „Împărat şi proletar” este „o creaţie artistică fără Dumnezeu”.

Idee contrazisă de scriitorul Arthur Suciu. „În ceea ce mă priveşte, în nici un caz nu cred că se poate afirma despre Eminescu că este ateu (şi cu atât mai puţin creştin-ortodox). Aceasta este o interpretare ideologică, pe când opera lui Eminescu are un caracter IRONIC. E-adevărat, nici acest lucru nu s-a prea observat. Nu există, în toate poeziile, în proza, precum şi în piesele de teatru, vreo afirmare a unei ideologii, nici măcar a naţionalismului tipic secolului naţiunilor sau a romantismului literar. Ar trebui să distingem între textele sale normativ-critice, mai ales textele jurnalistice, în care Eminescu ia poziţie faţă de unele probleme politice, sociale şi economice, şi textele sale ironice, creaţia sa literară”, scrie într-un articol pentru blogul Adevărul scriitorul Arthur Suciu.

Cuza a secularizat averilor mănăstireşti

Şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost prezentat de multe ori ca fiind un promotor al ateismului, plecând de la momentul secularizării averilor mănăstireşti. Prin această măsură, proprietăţile bisericii şi mănăstirile din ţară au fost trecute în proprietatea statului.

De asemenea, prin Codul Civil, din 1865, actele de stare civilă au fost trecute, din grija Bisericii, în cea a statului, iar naşterea, căsătoria, divorţul şi moartea au fost scoase atunci de sub jurisdicţia ecleziastică.

Istoricii spun însă că acest lucru nu are nicio legătură cu ateismul, ci momentele respective au reprezentat lucruri fundamentale pentru modernizarea statului, ştiu fiind faptul că la vremea respectivă un sfert din suprafaţa arabilă a ţării era în proprietatea mănăstirilor aflate sub influenţă grecească, iar veniturile generate de aceste terenuri luau calea străinătăţii.

Cei mai atei dintre ateii neamului

După Al Doilea Război Mondial, odată cu venirea comuniştilor la putere, educaţia religioasă a intrat sub controlul autorităţilor. Deşi ateismul a apărut cu mult timp înaintea comunismului, este de menţionat că ideologia marxistă s-a dovedit a fi total împotriva religiei. De altfel, Karl Marx spunea că pentru el comunismul nu poate începe decât odată cu ateismul.

Iar în România, teoria a fost preluată repede de doi dintre conducătorii comunişti, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu.

Potrivit „Raportul final al Comisiei prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania”, în timpul regimului comunist în relaţia pe care statul a avut-o cu Biserica au apărut mai multe  tipuri de rezolvare a problemei cultelor şi a religiei. Documentul prezintă posibilităţile comuniştii le-au luat în calcul în rezolvarea problemei monahale, iar cea mai radicală era  cea a desfiinţării lăcaşurilor de cult, a interzicerii practicării cultului. Di fericire, acest lucru nu s-a întâmplat datorită opoziţiei pe care o astfel de măsură ar fi trezit-o în rândul populaţiei.

Ceauşescu dorea oprimarea bisericii

Deşi în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej sute de preoţi se aflau în închisori şi erau torturaţi, după 1965, odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, lucrurile au început să se mai destindă puţin, ideologii de la acea vreme considerând că a venit timpul construirii unui comunism cu faţă umană. Dar aceşti ideologi erau atei în convingere, ca şi Nicolae Ceauşescu.

Religia creştin-ortodoxă n-a fost interzisă oficial, dar credincioşilor li s-a sugerat, discret, că e bine să treacă cât mai rar pe la Biserică.

Elevii erau obligaţi să meargă la şcoală în sâmbăta Paştelui, iar în noaptea de Înviere se organizau reuniuni ale tinerilor, cu prezenţă obligatorie. Profesorii ajunseseră să-şi urmărească elevii, să le scadă nota la purtare dacă mergeau în biserici. La fel adulţii, erau chemaţi la activităţi de muncă patriotică în timpul sărbătorilor.

„Deşi propaganda comunistă încerca să minimalizeze rolul şi importanţa bisericii, credincioşii participau la rânduielile bisericeşti, un factor determinant fiind şi calitatea preotului. Am avut şi neplăcuta surpriză să fiu scos în zi de duminică, zi de sărbătoare liturgică, la culesul viei şi porumbului", ne-a spus preotul focşănean Costică Popa.

Preotul vasile Gavrilă, duhovnic la Biserica „Sf. Nicolae”-Paraclisul Universitar Bucureşti este convins că euşescu era un ateu, dar că această convingere a lui nu venea dintr-un raţionament, ci dintr-o demenţă dată de nebunia de putere, de control a sufletelor şi minţii oamenilor.

„Acesta a fost ca un imperiu al lui Satana, o manifestare antihrist. Au fost oameni care au avut minţi diabolice, care au pus în slujba răului toata capacitatea lor. Erau oameni care îşi propuneau să facă rău. Cum au putut să se regimenteze în lucrul şi în această lucarere anti-hrist, nu-mi dau seama…Ceauşescu a fost un instrument de tortură, care îndeplinea toate criteriile unui om simplu, diabolic, care se lasă dresat, de ce anume era nevoie în acel moment“, pevestea într-un interviu pentru Adevărul preotul Gavrilă.

Duşmani ai ateilor

Filozoful Petre Ţuţea a lăsat câteva cugetări celebre despre atei, după ce, spuen el,a avut revelaţia că nu există nimic fără Dumnezeu.

"Eu cand discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uţa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legatură, ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu", "Ateii şi materialiştii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coadă" sau "Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba".

Vă mai recomandăm:

Vedete fără niciun Dumnezeu: artişti care s-au declarat atei sau agnostici

Indiferent de forma pe care o ia şi de zeii pe care îi venerează, religia ocupă un loc extrordinar în cultura fiecărui popor. Cu toate acestea, nu toată lumea crede într-un Dumnezeu creator. Nici în ideea că femeia a fost făcută din coasta lui Adam. Nici în viaţa de apoi. Nici că Iisus a făcut din apă vin. Intră în această categorie ateii sau cei care nu cred într-o forţă divină.

Biserica fără Dumnezeu atrage tot mai mulţi adepţi din rândul ateilor

Pare o glumă să pui pe picioare o biserică pentru atei şi să organizezi întâlniri în zilele de duminică, aşa cum obişnuiesc credincioşii, adunări la care să se vorbească despre ateism ca despre o altă formă de religie. Iniţiativa a prins însă în rândul ateilor din Marea Britanie, iar fondatorii au pornit într-un turneu prin SUA ca să atragă noi adepţi şi fonduri pentru dezvoltarea mai multor congregaţii