Ce impozite ciudate plăteau românii pe vremuri. Unele taxe i-au inspirat şi pe politicienii contemporani

Comercianţii erau impozitaţi drastic de autorităţi  FOTO: Focsaniul Vechi

Autorităţile locale de la începutul secolului trecut reuşeau să obţină bani frumoşi din tot felul de taxe puse pentru activităţile desfăşurate de oameni.

Din presa începutului de secol XX aflăm că la Focşani era taxă anuală pe măhălit, un fel de impozit pe hamal, în sumă de 2.500 de lei, jugărit - o taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure şi care era în valoare de 17.240 de lei.

Autorităţile mai impozitau vitele de la obor - 4.800 de lei, cărţile de joc - 4.620 de lei, berea - 2.380 de lei, lumânările de seu - 550 de lei, faina de grâu, peştele, cheresteaua, actele de identitate, extrase de căsătorie, căldările de rachiu.

Mai erau impozitaţi covrigarii şi brăgarii, panoramele şi dioramele, circul, balurile mascate, expoziţiile de animale.

Dintr-un act din anul 1901 descoperim că erau impozite şi pe condicuţele de servitori şi prostituate. Practic, acestea din urmă erau pentru primărie şi un mijloc de a obţine venituri, în condiţiile în care toate aceste femei uşoare care prestau la domiciliul lor plăteau o taxă în folosul oraşului de 10 lei, iar cele care locuiau într-o casă de prostituţie plăteau şase lei pe lună.

Mai erau impozitate abonamentele particularilor la apă, serviciul curăţirii gunoaielor din proprietăţile particularilor, taxa căruţelor de speculă pe arcuri deschise sau închise, camioanele şi orice vehicul de specula fără arcuri, caii de lux, de ham sau de călărie, înscrierea hotărârilor de divorţ, taxa pentru pompe funebre, vinuri de tot felul, şampanie, apă gazoasă, limonadă, icre de chefal, icre negre, icre de ştiucă, caracatiţă, stridii, midii, melci şi raci, halvaua, turta dulce, ciocolata şi uleiurile.

Sume considerabile se strângeau din venitul net al proprietăţilor prevăzute cu clădiri noi atunci când începeau să fie locuite.

Mai erau importante aşa numitele taxe de lux pentru armoariile şi coroanele distinctive pe trăsuri, caii de lux la particulari, adunările cu dans, teatre, gimnastică, concerte, cinematografe. Chiar şi servitorii erau impozitaţi în funcţie de posesia sau lipsa livrelei (uniformă), acest lucru căzând în sarcina patronilor.
Inclusiv curăţarea latrinelor la particulari constituia un mijloc de a scoate nişte bani la bugetul local. Bicicletele nu erai nici ele iertate de la plata taxelor.

Diversitatea impozitelor era extrem de mare şi probabil autorităţile din ziua de azi s-au inspirat din o parte din aceste taxe când au stabilit o serie de impozite pentru oameni.