Ce a fost Bătălia Crăciunului. Mii de eroi trimişi la moarte pentru o victorie care avea să vină mai târziu

Ce a fost Bătălia Crăciunului. Mii de eroi trimişi la moarte pentru o victorie care avea să vină mai târziu

Luptele purtate pe dealurile Vrancei în Primul Război Mondial

În aceste zile se împlinesc 101 ani de la ceea ce istoricii au numit Bătălia Crăciunului, în timpul campaniei din Primul Război Mondial.

Ştiri pe aceeaşi temă

Luptele s-au purtat în Vrancea, pe Valea Râmnicului, şi au ţinut şase zile, dar puţine lucruri au fost consemnate despre acele zile dramatice în cărţile de istorie, poate şi pentru faptul că a fost o bătălie pierdută de armata română.

Luptele de pe Valea Râmnicului, din perioada retragerii armatei române din iarna anului 1916, au fost extrem de  sângeroase. Mii de soldaţi români, ruşi şi germani şi-au pierdut viaţa.

În acea iarnă grea, 12 batalioane germane au luptat împotriva a 7 batalioane române, iar de partea română bilanţul a fost tragic: 1.000 de morţi, 139 de răniţi şi 239 de dispăruţi. Scopul acestei lupte era de a întârzia înaintarea trupelor germane şi austro-ungare, care vroiau să încercuiască trupele române aflate în retragere spre Moldova.

Trupele române erau cele din cadrul Armatei a II-a conduse de generalul Alexandru Averescu, în timp ce armatele germane erau conduse de către Erich von Falkenhayn, fost ministru de război (1913-1915), şef al Statului Major General (1914-1916), comandant al Armatei a IX-a din Transilvania (septembrie 1916-mai 1917). Falkenhayn a fost considerat de Winston Churchill ca fiind cel mai capabil general german. În luptele de pe meleagurile Chiojdenilor a acţionat şi renumita unitate de elită, de vânători de munte, “Corpul Alpin”, în care se afla, ca locotenent, viitorul Feldmareşal al celui de-al III-lea Reich, Erwin Rommel.

“La 22 decembrie bătălia s-a dezlănţuit pe întreg frontal armatei a IX-a germane. La extrema stângă, corpul alpin bavarez , operând în munţi căuta să facă legătura cu dreapta armatei I-a austro-ungare de sub conducerea arhiducelui Iosif. Timp de trei zile, alpinii germani şi austrieci sunt ţinuţi în loc de diviziile 3, 1 şi 6 ale armatei române. Divizia rusă Zamurskaia a ocupat Vintileasca şi Între Râmnice(Jitia de sus), la dreapta românilor. Pe 25 decembrie, trupele ruse din divizia Zamurskaia părăsesc poziţiile şi lasă descoperită aripa dreaptă a diviziei a 3-a române. Germanii ocupă Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice. O companie din regimental 22 a ocupat şi apărat dealul de la cota 854 (Dealul Roşu), luptând cu baioneta, până ce toţi soldaţii împreună cu comandantul lor au fost ucişi”, scrie Constantin Kiriţescu în lucrarea “Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919”.

Luptele au continuat şi a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, la Spidele, pe delurile Şonticari şi Marghiloman. Nemţii au cucerit aceste dealuri iar românii s-au retras pe dealul Ferului.

Ruşii au trimis în ajutor de la Dumitreşti o brigadă de cazaci din divizia Tuzemna cu o baterie de tunuri de munte. Aceştia s-au retras imediat prin golul produs inamicul a înaintat printre cele două divizii române  şi a ocupat  Spidele şi dealul Ferului.

Regimentul 4 Vânători, care reocupase printr-un contratac dealul Şonticari după o luptă înverşunată e silit să se retragă cu mari pierderi.

O luptă pierdută

“Bateriile de artilerie ale diviziei 1-a române dezlănţuiesc un violent foc de baraj asupra duşmanului şi-i opresc înaintarea. Comandantul român trimite la contraatac un batalion din regimental 16 de rezervă. Sub protecţia lui se reconstituie resturile răzleţe ale regimentelor 4 Vânători şi 27 şi atacă cu vigoare pe duşman. Satul Spidele e recucerit. Românii atacă dealul Ferului în flancul stâng şi în spate şi îl reocupă. Susţinute de artileria regimentului 21, trupele române înaintează şi atacă acum dealurile Şonticari şi Marghiloman. Năvala românilor au încurajat pe cazaci, care au revenit. Spre seară, dealul Şonticari e recucerit şi situaţia e restabilită aproape peste tot, după o zi de violente lupte şi de pierderi sângeroase.

Ziua de 27 decembrie aduce un nou atac al armatelor germane întărite între timp. Divizia Zamurskaia se retrage spre Dumitreşti  şi până seara dealurile Şonticari şi Marghiloman au fost pierdute de armata română. Comandantul rus consideră bătălia pierdută şi dă ordinul de retragere generală. Divizia 6-a română, rămânând cu flancul stâng în aer, primeşte şi ea ordin de retragere. Divizia 1-a, cu toată lupta victorioasă pe care a dat-o în cursul zilei, a rămas izolată, prin retragerea diviziei a 6-a şi a trebuit să se retragă şi ea”, mai scrie istoricul Constantin Kiriţescu.

Pe 28 decembrie 1916 retragerea grupului Râmnic a fost generală şi astfel s-a mai scris o pagină de istorie.

Faptul că ruşii n-au avut intenţia serioasă să ţină cu orice preţ acestă linie a obligat armata română să considere rezistenţa pe fronta Râmnicu Sărat ca o etapă provizorie şi să procedeze la organizarea frontului pe linia Caşin- Clăbuc Purceleşti –Siret.

Între decembrie 1916 şi octombrie 1918, comuna Chiojdeni s-a aflat sub regim de ocupaţie germană. În cimitirul comunei au fost înmormântaţi 257 soldaţi români căzuţi în luptele de pe valea Râmnicului Sărat, 28 germani, 6 ruşi şi 2 austrieci. Populaţia a fost nevoită să suporte atrocităţile ocupanţilor. 

“Nemţii au luat clopotele de la ambele biserici pentru a le transforma în gloanţe, au pus populaţia să culeagă fructe de pădure pe care le trimeteau in Germania. În zona curţii boiereşti au făcut un lagăr de prizonieri, unde nefericiţii prizonieri români au murit cu zecile, cu sutele poate, de tifos exantematic, de foame şi de mizerie. Printre nefericiţii morţi aici era şi un dumitreştean care a fost răpus de tifos exantematic. Familia care ştia toată tragedia, n-a primit nici măcar cadavrul pentru a-l înmormânta creştineşte”, scrie Nicolae Giurcă în Monografia comunei Dumitreşti

În amintirea eroilor de la Dumitreşti a fost ridicat un monument în satul Poieniţa, din iniţiativa învăţătorului Nicolae Capriţopol, construcţia fiind coordonată de meşterul local Tudor Bulgaru. Pe frontonul principal, în partea superioară, putem citi inscripţia: “Celor dragi şi scumpi / Recunoştinţă veşnică”.

Monumentul a fost inaugurat în anul 1936.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: