Ce atitudine a avut România faţă de refugiaţi la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial şi câţi bani primeau migranţii de pe teritoriul ţării noastre

Ce atitudine a avut România faţă de refugiaţi la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial şi câţi bani primeau migranţii de pe teritoriul ţării noastre

Refugiaţii polonezi în 1939

Discuţia desore situaţia refugiaţilor sirieni, care bulversează toată Europa, aduce aminte de alte situaţii în care mari conflagraţii au dus la mari valuri de refugiaţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

În istoria sa zbuciumată, ţara noastră s-a mai confruntat cu situaţii şi mai dificile legate de crize ale refugiaţilor, dacă ar fi să ne oprim la anul 1939, în etapa iniţială a celei de-a doua conflagraţii mondiale, când România a adăpostit peste 100.0000 de refugiaţi polonezi.

În urma acţiunilor agresive ale lui Hitler împotriva Poloniei, România a îngăduit tranzitul de material de război pe teritoriul său, dar şi evacuarea tezaurului polonez, din care o parte s-a păstrat la Bucureşti şi restituit după terminarea războiului. Dar cel mai important lucru rămâne deschiderea graniţelor pentru refugiaţii polonezi, atât civili, cât şi militari, chiar şi autorităţi guvernamentale. În arhivele judeţului Vrancea se găsesc documente care atestă prezenţa refugiaţilor pe aceste meleaguri, ce-i drept pentru o perioadă nu foarte lungă.

Peste 4.400 de refuguiaţi doar în judeţul Putna

“Din 19 septembrie 1939, orele 4, şi până la 20 septembrie, orele 10, judeţul Putna a fost invadat de refugiaţi polonezi: la reşedinţa Legiunii de Jandarmi Putna au sosit 216 maşini cu 1.468 ofiţeri, subofiţeri, trupe şi persoane civile, care au fost trimişi pentru cantonament în comunele Jariştea, Odobeşti, Boloteşti şi Găgeşti. În gara Focşani, la rampa militară, au sosit cu un tren 600 persoane, ofiţeri, subofiţeri şi trupa dezarmată, care au fost cantonate provizoriu în comunele din jurul oraşului Focşani. În gara Odobeşti a sosit un tren cu 30 ofiţeri şi 270 trupe polone. Aceşti refugiaţi au fost găzduiţi în Odobeşti. În gara Adjud au ajuns 100 ofiţeri, 797 trupe de aviaţie şi 750 soldaţi, care au fost transportaţi cu trenul în gara Panciu, urmând a fi cantonaţi în Panciu, Crucea de Jos şi Crucea de Sus. Refugiaţilor polonezi civili şi militari care au sosit la reşedinţa Legiunii de Jandarmi în noaptea de 19 - 20 septembrie 1939, orele 21,00- 8,00, în număr de 496 persoane, li s-au dat ceai şi pâine, iar pentru cei cantonaţi în Focşani, Odobeşti, Jariştea, Boloteşti, Găgeşti şi gara Adjud primăriile le-au procurat hrana necesară”, menţionează profesorul de istorie Ramona Miron în lucrarea "Aspecte referitoare la prezenţa refugiaţilor polonezi în judeţul Putna, în 1939".

În aceste condiţii, comandantul regiunii, un anume colonel Negutz, a primit însărcinarea să se ocupe cu distribuirea sumelor pentru întreţinerea militarilor polonezi, ceea ce înseman un acont de 1.000 de lei pentru fiecare ofiţer, în timp ce pentru hrana zilnică s-au repartizat câte 20 de lei pentru ofiţeri şi 13 lei pentru soldaţi.

O statistică realizată la doar o zi de la invazia polonezilor în judeţul Putna arată că până în dimineaţa de 20 septembrie au ajuns 4.415 refugiaţi şi 216 maşini.

Inspectoratul Regional de Poliţie Galaţi informa Poliţia Focşani, printr-o notă telefonică, despre dispoziţiile date de ministrul general Gheorghe Marinescu referitoare la refugiaţii polonezi: „Pe linia care leagă judeţele Covurlui-Tecuci-Putna şi până-n munţi se vor lua măsuri poliţieneşti pentru a împiedica refugiaţii polonezi să treacă în sudul ţării. Maşinile civile poloneze vor primi un nou număr de ordine, vor fi oprite şi duse la Focşani, formându-se un parc auto. Prefecţii de judeţe se vor îngriji de dormitul şi masa refugiaţilor şi toate sumele cheltuite în acest scop vor fi rambursare de ministrul general Gheorghe Marinescu”, se arată în dispoziţie.

Tot în aceeaşi perioadă, Ministerul de Interne dădea o ordonanţă prin care se interzicea cumpărarea de la refugiaţi a bunurilor acestora, de orice fel, ca un act de protejare a polonezilor, care se confruntau cu o situaţie bănească dificilă şi erau astfel tentaţi să-şi vândă bunurile la preţuri de chilipir.

În doar cinci zile de la venirea refugiaţilor, costul autorităţilor locale cu întreţinerea acestora se ridica la 50.000 de lei, o sumă importantă la acea vreme pentru buget.

Întreţinerea refugiaţilor, în sarcina autorităţilor


“Drepturile băneşti acordate de statul român refugiaţilor polonezi găzduiţi şi de ţara noastră erau diferenţiate pe categorii de vârstă: 100 lei pentru fiecare adult şi 50 lei de copil. În aceste sume erau incluse hrana şi plata locuinţei, a căror valoare nu trebuia să depăşească cota de 20% din sumele alocate pentru fiecare zi. De asemenea, familiile ofiţerilor şi funcţionarilor civili care i-au însoţit pe ofiţeri aveau aceleaşi drepturi
băneşti ca şi refugiaţii civili”, mai precizează Ramona Miron.

Cea mai mare parte a refugiaţilor au părăsit judeţul după data de 7 octombrie, când printr-o instrucţiune a Comisariatului General al Guvernului pentru Evidenţa şi Asistenta Refugiaţilor Polonezi s-a decis ca toţi refugiaţii civili din Moldova şi Dobrogea să fie evacuaţi şi dirijaţi către Muntenia şi Oltenia. Astfel că spre sfârşitul lunii noiembrie 1939, pe teritoriul judeţului Putna se mai aflau 412 polonezi, din care 90% erau bărbaţi.

Prezenţa refugiaţilor polonezi pe teritoriul ţării noastre a fost însă mult mai complexă şi nu uşor de gestionat, în conjunctura în care se afla România în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru că şi atunci, ca şi acum, au existat probleme de ordin material, financiar, iar eforturile au fost pe măsură.

“Dincolo de această complexitate, prezenţa polonezilor refugiaţi în fostul judeţ Putna probează alături de tot ceea ce s-a petrecut şi în alte judeţe ale ţării sentimentele de solidaritate, de înţelegere a dramei poporului polonez cu care românii, din toate straturile sociale, au privit şi acţionat în situaţia creată de desfăşurarea evenimentelor. Sub acest aspect, mărturiile arhivistice putnene capătă sensul documentului istoric, întregind, prin aspectul lor particular, înţelesul general al evenimentului ca atare”, concluzionează istoricul Ramona Miron.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: