Cât de gelos era tatăl marelui istoric Nicolae Iorga. Un rival a stat muribund trei zile după ce i-a cunoscut forţa pumnului

Nicu Iorga, tatăl marelului istoric român Nicolae Iorga, a murit la doar 39 de ani şi era un mare pasionat de jocuri de noroc. De altfel, acest lucru i-a grăbit sfârşitul.

Tatăl marelui istoric Nicolei Iorga, Nicu, s-a născut  pe 5 octombrie 1837. Cu studii întrerupte, dar înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, Nicu Iorga reuşeşte încă din tinereţe să ocupe diverse funcţii, cum ar fi şi cea de căminar, unde se ocupa de strângerea dărilor de la cârciumi.

Sfătuit de fratele său, Manole, Nicu ajunge la Botoşani, unde este numit portărel la tribunalul oraşului, apoi în 1867 subprefect al judeţului. Peste doar un an intră în corpul avocaţilor. Câştiga mult, dar viaţa dezordonată pe care o avea, înclinată spre jocurile de noroc, l-a făcut  să piardă şi mai mult.

Avea doar 23 de ani când s-a căsătorit, împotriva voinţei tatălui său, cu Zulnia Arghiropol,  tânăra având pe atunci 17 ani. El şi-a furat iubita şi s-au căsătorit pe ascuns. O iubea mult şi era gelos pe orice bărbat care o privea pe Zulnia.

“Nicu Iorga era voinic, renumit prin forţa cu care-l înzestrase natura. Uneori îi plăcea să facă uz de forţa sa, ridicând scaune până îi plesnea pielea între degete. Era un bun şi pasionat călăreţ. Forţa trupească îl făcea stăpân pe sine, dând frâu liber violenţei. Era tare mânios, trecând repede la enervare, mergând până la vecinătatea crimei. Cândva, din gelozie, a lovit o persoană aproape de moarte. Trei zile a aşteptat să vadă sfârşitul acestuia, având lângă dânsul calul gata să fugă peste Prut în cazul unei nenorociri”, scrie Barbu Theodorescu într-o lucrare dedicată strămoşilor marelui istoric.

Pasionat de jocuri de noroc

De asemenea, îi plăceau petrecerile şi făcea nopţi albe la jocurile de noroc. Câştiga mult, dar cheltuia la fel de mult la jocurile de noroc.

“Pasiunea norocului, nopţile petrecute în dârză, disperată luptă, nu pentru banul care, odată câştigat, cu fişicurile de galbeni, se topea până în ziuă, ci pentru plăcerea, pentru suprema voluptate de a birui. Tot sufletul prins în luptă, oricare ar fi aceea, toată averea, toată sănătatea puse în joc fără o clintire, o îndoială, o părere de rău după hotărârea sorţii”, potrivit istoricului Theodorescu.

Obosit după nopţile pierdute, se îmbolnăveşte pe neaşteptate, fiindu-i paralizată mâna dreaptă. Împreună cu soţia sa, Zulnia, obţin paşaport şi pleacă în staţiunile Austriei şi Germaniei. După doi ani consecutiv la Toplitz, unde s-a aflat în îngrijirea unui  medic care l-a pus pe picioare, se însănătoşeşte şi îşi reia viaţa de avocat de succes, cu clientelă bună. Dar trecutul îl bântuia şi a devenit din nou sclavul jocurilor de noroc, reluându-şi viaţa cu petreceri şi nopţi nedormite. Boala, ascunsă în organism, revine.

“Boala reapare cu dureri de organism, cu tusea care nu-i mai dă linişte. Acum nopţile sunt ale bolii. Încet, încet, îi este tot mai rău, până când durerile se localizează la limbă. Îi piere vorbirea apoi moare”.Se întâmpla pe 29 martie 1876, la vârsta de  numai 39 de ani.

În memoriile sale, Iorga îl portretizează pe tatăl său astfel: “A fost un bărbat înalt, voinic, înclinat spre acţiune, spre lucrurile practice, nefiind legat de cele culturale. Purta favoritele nemţeşti fluturând pe obrajii delicaţi până la bărbia deosebit de mică. Avea ochii mari, umezi, ca ai mamei sale, Maria Bucur, care parcă  râd în lacrimi. Ca şi tatăl lui, era o fire iute, nervoasă, gata de gesturi repezite, pe care le regreta mai apoi. Lua viaţa prin farmecul ei de suprafaţă. Uita totul în faţa unei clipe de plăceri. Era un senzual, violent, gelos, chiar în faţa aparenţelor".

Nicu Iorga a lăsat în urma sa doi copii, pe Nicolae şi Gheorghe, două caractere total diferite.