Într-o comună situată la mai puţin de 10 km de Focşani, o comunitate cu oameni gospodari de altfel, locuieşte o familie oropsită. Soarta a încercat această familie de mai multe ori, dar cele două mari necazuri sunt strâns legate.

Primul necaz a fost în anul 2005, atunci când apele Milcovului s-au revărsat şi au fost inundaţi. Atunci nu au fost singurii. Mai multe gospodării au fost afectate, dar toţi ceilalţi au fost ajutaţi să-şi repare casele cu nişte fonduri guvernamentale, această familie NU. Motivul? Nu este foarte clar.

A doua oară, apele Milcovului s-au revărsat din nou, în mai 2014 şi ghinionul a făcut ca singura casă inundată din sat să fie tocmai asta, de pe strada Buduna nr.1. „Buduna”! Ce nume! O fi  uliţa aia denumită aşa din moşi strămoşi, dar să mai pui şi plăcuţă oficială e hilar. Dacă nu ştiţi ce înseamnă, daţi un search pe google. Amuzant, nu?


Să revenim la Familia Miu, o familie cu trei fete de liceu care, rămasă fără casă, suferă de frig.

Una dintre fete îmi este elevă în clasa a XII-a. Nu îi sunt dirigintă, altfel aş fi ştiut încă din primăvară de necaz. Dar, trecând peste orgoliul de adolescent, atunci când i-a ajuns cuţitul la os mi-a cerut ajutorul în mod expres. Ce să fac eu? Abia mi-ajung banii de mâncare, dar nu pot sta cu mâinile în sân.

O ajut! Scriu despre necazul acesta, poate găsim cu toţii o soluţie.

M-am deplasat acolo, am stat de vorbă cu oamenii, am scris pe blog, am rugat prietenii din presă  să mediatizeze cazul, am trecut pe la Primărie, dar primarul nu a fost de găsit, însă am încercat să luăm legătura telefonic cu dumnealui şi răspunsul parcă a venit pus de la un  pick-up. Aceeaşi placă!

„Ce să fac eu mai mult? Le-am trimis două module, o maşină de pietriş, nişte bolţari, am trimis dosarul la Guvern, dar nu a venit niciun răspuns, ce pot face eu mai mult? Dacă stau bine şi mă gândesc, nici măcar nu m-au votat!” spuse domn` primar la telefon, care de altfel „munceşte” sârguincios într-un sediu foarte modern.

Dar de unde ştiţi domn` primar că nu aţi fost votat de familia Miu dacă votul este secret?

L-am găsit pe domnul Miu muncind, ascuns pe jumătate printre zidurile abia schiţate ale noii sale locuinţe cu două cămăruţe mici, mici. Câteva materiale de construcţii stau la poartă, obţinute prin acţiunea inimoasă a unei doamne din comună care a mobilizat nişte săteni cu suflet. Dar insuficiente. Frigul devine acut!

„Domnul primar îmi tot promite de câteva luni că mă ajută, dar în afară de o maşină de pietriş şi câţiva bolţari nu am văzut. Spune că dosarul este la Guvern şi nu are niciun răspuns. Acum este ocupat cu campania electorală şi zice să mai revin. Dar eu nu mă mai duc. Mi-e şi ruşine să mai cerşesc atât. Nu m-am mai dus la muncă, trag zi şi noapte să termin aceste două cămăruţe, dar nu am materiale suficiente”, declară Miu C. Dumitru.

Campanie electorală? Campania asta veşnică în care se împart bani de la Guvern, cam peste 2 miliarde au fost scoşi, nu-i aşa domnule Ponta? De ce nu aţi alocat şi un 4.000 lei pentru aceşti oropsiţi dacă tot aveţi dosarul pe masă şi nu l-aţi rezolvat?

Domnul Oprişan tocmai a atras de partea sa nişte primari din opoziţie cu vreo alocare de 35.000 – 40.000 lei , profitându-se de ultimele zile a legii traseismului politic. Frumos? Trăiască opoziţia! Tot Consiliul Judeţean a uitat atunci când a alocat câteva miliarde pentru Festivalul Viei şi Vinului care va avea loc săptâmâna viitoare că din acei bani puteau fi cumpăraţi nişte saci de ciment pentru această familie, singura din toată comunitatea unuia din primarii dânsului, rămasă fără adăpost.

„Oamenii din sat nu vin să ajute pe gratis, iar noi nu avem niciun venit. Abia reuşim să trimitem fetele la şcoală. A promis şi domnul Oprişan că ne ajută, dar din luna mai nu am mai auzit nicio veste” mărturiseşte cu tristeţe mama fetelor, Miu Marinela.


Campania asta electorală ar putea fi mai aproape de oameni. Sunt zeci de mii de oameni care trăiesc, nu în pragul sărăciei, ci în camere ale sărăciei, determinată tot de funcţionarii statului aflaţi în poziţii superioare. Dar ei au câte şase, şapte case, milioane de euro obţinuţi din jocuri de culise , jafuri de păduri etcetera, iar casele oamenilor săraci, făcute din chirpici, stau să se dărâme.

Oare nu ar fi mai frumos ca toţi banii cheltuiţi fără rost în aceste campanii, în care se jignesc unii pe alţii, în care se poluează estetic localităţile cu tot felul de afişe electorale, să fie investiţi în repararea caselor acestor oameni sărmani? Nu le trebuie nicio sticlă de ulei, niciun kil de făină, dar s-ar mulţumi să vadă, că indiferent de votul acordat, sunt respectaţi ca oameni, parte din comunitate sau ca cetăţeni ai ţării.

Familia Miu stă în continuare în frig. Nu pot face focul pentru că nu au voie (se strică modulele), iar curent electric nu au cum să consume pentru că nu vor avea cu ce plăti factura. Eu mai am doar 300 de lei până la următorul salariu şi datoriile mă copleşesc. Nu pot face mare lucru!

La o lună după vizita mea acolo nu s-a întâmplat nimic. Niciun ban, niciun bolţar în plus. I-am rugat să facă o listă de materiale necesare pe care mi-au transmis-o şi o las aici, în speranţa că se vor găsi nişte oameni inimoşi să-i ajute.

-20 saci Multibat
-20 saci de ciment+30 spire de fier cu grosime de 6
-10 grinzi Dimensiuni 15x15 la 6m liniari
- 25 capriori 10 x 10
- Scândura 3m ubi+1500 lei tabla
- 15 coli de rigips de 12,5
- Polistiren extrudat 30 mp
- Adeziv polistiren 10 saci

Aveţi şi un cont disponibil deschis la BT în caz de vă este mai uşor: RO02BTRLRONCRT0263407001 în lei pe numele Miu Ionelia Elena sau contactaţi membrii familiei la numerele de telefon: 0765.824.635; 0765.887.502

Vă mulţumesc!